Podul lui Traian, colosul ridicat de romani pentru cucerirea Daciei

La est de vâltoarea Porților de Fier, în apropierea orașelor Drobeta-Turnu Severin și Kladovo (din Serbia), se afla cândva un pod enorm. Acesta a fost comandat de împăratul roman Traian, care a condus una dintre cele mai mari campanii militare din istoria romanilor.

Sub domnia lui, Imperiul Roman a atins cea mai mare întindere teritorială, întinzându-se de la Mauretania Tingitana, în vest, până la Siria, în est, și de la Britannia, în nord, până la Egipt, în sud.

Foto: Getty Images
Replică din zilele noastre a Podului lui Traian. Foto: Carole Raddato/Wikimedia

Traian a ordonat construirea podului pentru ca legiunile sale să poată traversa Dunărea și să cucerească Dacia. Alcătuit din arce din lemn montate pe piloni de zidărie, podul avea o lungime de peste 1.100 de metri, iar la momentul construirii sale era cel mai lung pod cu arce, atât ca lungime totală, cât și ca deschidere.

Podul a rezistat doar 165 de ani, până când a fost demolat de împăratul roman Aurelian, în timpul retragerii din Dacia. Astăzi, singurele rămășițe vizibile ale podului sunt câteva coloane de zidărie din apropierea vechiului pod.

Regatul Daciei se afla în vizorul romanilor încă de pe vremea lui Iulius Cezar. Dacii și romanii s-au confruntat frecvent. În timpul unei astfel de înfruntări, în anul 88, împăratul Domițian a fost învins, iar romanii au fost forțați să încheie un tratat de pace pe care Traian l-a considerat umilitor.

Grafică: Incredibilia.ro

Pentru a restabili gloria Romei, precum și pentru a reumple vistieria romană, Traian a hotărât cucerirea Daciei, capturarea faimosului tezaur al lui Decebal și preluarea controlului asupra minelor de aur dacice din regiunea pe care astăzi o cunoaștem drept Transilvania.

Pentru a-și deplasa mai repede legiunile în Dacia, Traian a ordonat construirea unui pod peste Dunăre. Podul a fost finalizat în doar trei ani, între 103 și 105, grație geniului arhitectului Apollodor din Damasc. Structura avea o lungime de 1.135 de metri, o lățime de 15 metri și o înălțime de 19 metri, măsurată de la suprafața fluviului.

La fiecare capăt se afla câte un castru roman, fiecare construit în jurul unei intrări, astfel încât traversarea podului era posibilă doar după trecerea prin tabere. Podul folosea arcade din lemn, fiecare având 38 de metri, așezate pe 20 de piloni de zidărie din cărămizi, mortar și ciment.

Foto: Wikimedia
Reconstituire artistică realizată în 1907. Foto: Wikimedia

Pentru a construi pilonii, apa a fost redirecționată de pe șantier printr-un afluent. În albia râului au fost înfipți piloni din lemn, în formă dreptunghiulară, care au servit drept fundație pentru pilonii de susținere, care au fost acoperiți cu argilă.

Pilonii goi au fost umpluți cu pietre ținute laolaltă cu mortar, iar la exterior au fost căptușiți cu cărămizi. Cărămizile pilonilor pot fi încă găsite în jurul satului Kostol, păstrând aceleași proprietăți fizice pe care le aveau acum două milenii. Trapele de lemn erau asamblate pe uscat și apoi instalate pe piloni.

Campaniile lui Traian împotriva Daciei au fost un succes. Dacii au respins primul atac, dar romanii au blocat sursele de apă către capitala dacilor. Orașul a fost în cele din urmă ars din temelii, iar Decebal s-a sinucis ca să nu fie capturat de romani.

Odată cu înfrângerea Daciei, Traian a găsit tezaurul lui Decebal, o avere estimată la 165.500 kilograme de aur și 331.000 kilograme de argint. Romanii au sărbătorit victoria prin organizarea de jocuri timp de 123 de zile, 10.000 de gladiatori angajându-se în lupte și 11.000 de animale sălbatice fiind ucise în această perioadă.

Foto: Shutterstock.com
Rămășițele Podului lui Traian. Foto: Wikimedia

După cucerirea Daciei, Podul lui Traian a început să se prezinte ca un punct slab în apărarea romanilor. Pentru a preveni invaziile barbare dinspre nord, succesorul lui Traian, Hadrian, a îndepărtat suprastructura de lemn.

Podul a fost în cele din urmă distrus în anul 270 de către împăratul Aurelian. Stâlpii rămași au fost înghițiți de apele Dunării, iar podul a fost dat uitării.

În 1858, podul a reapărut atunci când nivelul Dunării a atins un minim record din cauza unei secete extinse. Aveau să mai treacă încă o sută de ani până când au fost efectuate săpături arheologice, în contextul proiectul de construcție a barajului Porțile de Fier.

În 1932, sub apă mai erau 16 piloni, însă în 1982 doar 12 au mai fost detectați de arheologi; ceilalți patru fuseseră, probabil, măturați de ape. Doar pilonii de intrare mai sunt acum vizibili pe ambele maluri ale Dunării, unul în România și unul în Serbia.

Foto: DepositPhotos.com
Rămășițele Podului lui Traian. Foto: Djordje Markovic/Wikimedia

Ca să știi mai mult, citește „Roma Antică. O istorie pentru toți”

Este un tratat de istorie care nu ar trebui să lipsească din biblioteca ta. Dacă ești un pasionat al istoriei și te fascinează tot ceea ce ține de cultura romană sau ești un părinte al cărui copil va învăța de-a lungul timpului despre Imperiul Roman, acest volum ar trebui să aibă un loc rezervat în colecția ta.

„Roma Antică. O istorie pentru toți” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu