Cernobîl a devenit sinonim cu catastrofa. Dezastrul nuclear din 1986, readus recent în atenția publicului de serialul HBO extrem de popular, a cauzat mii de cazuri de cancer, a transformat o zonă cândva populată într-un oraș-fantomă și a avut drept rezultat înființarea unei zone de excluziune de 2.600 de kilometri pătrați.
Numai că zona de excluziune nu este lipsită de viață. Lupii, mistreții și urșii s-au întors în pădurile dese din jurul centralei nucleare. Iar în ceea ce privește vegetația, doar flora cea mai vulnerabilă și expusă a murit și, chiar și în zonele cele mai radioactive, vegetația și-a revenit în trei ani!
Oamenii, alte mamifere și păsările ar fi fost uciși de mai multe ori de radiația la care au fost expuse plantele din majoritatea zonelor contaminate. Deci, cum se face că plantele sunt atât de rezistente la radiația emisă în urma dezastrului nuclear?
Ca să răspundem la această întrebare, mai întâi trebuie să înțelegem felul în care radiația din reactoarele nucleare afectează celulele vii. Materialul radioactiv de la Cernobîl este „instabil”, deoarece lansează constant particule și unde cu energie mare care zdrobesc structurile celulare sau produc substanțe care atacă mecanismul de funcționare a celulelor, conform Science Alert.
Cele mai multe părți ale celulelor pot fi înlocuite dacă sunt vătămate, însă ADN-ul este o excepție crucială. La doze de radiație mai mari, ADN-ul este mutilat, iar celulele mor cu repeziciune.
Dozele mai mici pot cauza vătămări mai subtile sub formă de mutații, schimbând felul în care funcționează celula – transformând-o, de exemplu, în celulă cancerigenă, făcând-o să se multiplice incontrolabil și să se răspândească în alte zone ale corpului.
Videoclipul de mai jos, realizat cu drona, surprinde foarte bine „imperiul verde” în care s-a transformat Cernobîlul în ultimele trei decenii.
Pentru animale, aceste efecte sunt adeseori fatale, fiindcă celulele și sistemele lor sunt înalt specializate și inflexibile. Gândește-te la biologia animală ca la o mașinărie complexă în cadrul căreia fiecare celulă sau organ are un loc și un scop și toate părțile trebuie să funcționeze și să coopereze pentru ca individul să supraviețuiască.
Omul nu poate trăi fără creier, inimă sau plămâni, însă plantele se dezvoltă într-un mod mult mai flexibil și organic. Fiindcă sunt imobile, plantele trebuie să se adapteze circumstanțelor în care se găsesc.
În loc să aibă o structură predefinită, ca animalele, plantele o dezvoltă pe măsură ce cresc. Apariția unor rădăcini mai adânci sau al unui trunchi mai înalt depinde de echilibrul de semnale chimice din alte părți ale plantei și de rețeaua vegetală, precum și de lumină, temperatură, apă și de condițiile nutriționale.
Crucial este că, spre deosebire de celulele animalelor, aproape toate celulele plantelor sunt capabile să creeze celule noi de tipul de care are nevoie planta. De aceea un grădinar poate obține plante noi din butași – rădăcini noi se formează din ceea ce era cândva o tulpină sau o frunză.
Asta înseamnă că plantele pot înlocui celulele sau țesuturile moarte mult mai ușor decât animalele, fie că pagubele apar după ce au fost atacate de un animal sau expuse la radiații.
Radiațiile și alte tipuri de vătămări ale ADN-ului pot cauza tumori la plante, însă celulele cu mutații nu sunt în general capabile să se răspândească dintr-o parte a plantei în alta, mulțumită pereților rigizi și interconectați ai celulelor plantelor.
Pe scurt, la plante, cancerul nu face metastaze, așa cum face la animale. În cele mai multe cazuri, astfel de tumori nu sunt fatale, fiindcă planta poate găsi modalități de a funcționa în ciuda țesutului afectat.
Interesant este că, pe lângă această rezistență înnăscută la radiații, unele plante din zona de excluziune de la Cernobîl par a folosi mecanisme în plus pentru a-și proteja ADN-ul, schimbându-și compoziția chimică pentru a deveni mai rezistente la vătămări și pentru a acționa anumite sisteme ca să se repare.
Nivelul de radiație naturală de la suprafața Pământului era mult mai mare în trecutul îndepărtat, atunci când evoluau primele plante, așa că plantele din zona de excluziune se bazează, de fapt, pe adaptări foarte vechi pentru a supraviețui.
Viață nouă la Cernobîl
În prezent, zona din jurul Cernobîlului este plină de viață. Populațiile multor specii de plante și animale sunt mai mari decât înainte de dezastru.
Dată fiind pierderea de vieți omenești asociată cu Cernobîl, această revigorare a naturii s-ar putea să te surprindă. Radiația are efecte demonstrabil dăunătoare asupra florei și poate scurta viața unor plante și animale.
Însă, dacă resursele necesare vieții sunt disponibile din abundență și vătămările nu sunt fatale, viața va găsi o cale să prospere. Devenită una dintre cele mai mari rezervații pentru faună din Europa, zona de aici are un ecosistem care susține și mai multă viață ca înainte, chiar dacă fiecare ciclu individual de viață durează ceva mai puțin.
Într-un fel, dezastrul de la Cernobîl ne arată adevărata măsură a impactului de mediu pe care l-am avut asupra planetei noastre. Printr-o întorsătură bizară a lucrurilor, plecând din zonă, oamenii i-au permis naturii să revină.
Cărți recomandate
Spune-mi unde te doare, iar eu îți voi spune de ce – Această carte este manualul practic perfect, care poate fi folosit de toți cei care caută cheile de decodare a limbajului corpului. Cei care o vor citi vor învăța să nu mai privească boala ca pe o întâmplare sau o fatalitate, ci ca pe un mesaj al conștiinței lor, al ființei lor interioare. Ei vor putea descoperi astfel în spatele oricărei suferințe o boală „creatoare”, un instrument de progres de-a lungul evoluției lor.
Vindecarea tuturor formelor de cancer – După 11 ani de consultații, cercetătoarea Hulda Regehr Clark a început să descopere indicii care conduc la cauzele declanșării cancerului. „Dați-mi trei săptămâni și oncologul dumneavoastră va renunța la operație!” Învățați cum să identificați și să îndepărtați cauza cancerului – restul îl va face corpul dumneavoastră. Nu veți fi în contradicție cu niciun tratament clinic. Citiți cum s-au vindecat alte peste 100 de persoane de tot felul de forme de cancer. Cel mai important lucru este că urmând explicațiile din această carte, vă puteți diagnostica și trata singuri, rezultatele sunt vizibile și cuantificabile, iar o abordare corectă oprește chiar de la început evoluția bolii.
