Pisicile de la Muzeul Ermitaj: Echipa de protecție împotriva șoarecilor cu „gust” artistic

Muzeul Ermitaj, din Sankt Petersburg, Rusia, este unul dintre cele mai vechi și mai mari muzee din lume. Este un loc cu o istorie bogată, în care sunt expuse aproximativ trei milioane de opere de artă.

Dar puțini știu că, de mai bine de două secole, curatorii muzeului se bazează pe un „detașament” de pisici ca să scape de rozătoarele care invadează clădirea.

Pisicile de la Ermitaj 01
Foto: Pinterest

Muzeul Ermitaj a fost fondat în 1764 de Ecaterina cea Mare și a fost deschis publicului în anul 1852.

Vizitând muzeul, ale cărui coridoare măsoară nu mai puțin de 20 de kilometri, iubitorii de artă din întreaga lume își pot delecta privirea cu opere valoroase, realizate de artiști precum Rafael, Rembrandt, Matisse sau Monet.

Ermitajul este format dintr-un complex de clădiri cu semnificație istorică, printre care Palatul de Iarnă, una dintre fostele reședințele ale țarilor ruși.

Cum au ajuns pisicile la Ermitaj

Pisicile de la Ermitaj 03
Foto: Wikimedia

În prima jumătate a secolului XVIII, în timpul domniei Elisabetei a Rusiei, palatul a fost infestat de șoareci, care au năvălit în bucătăriile regale și au distrus tâmplăria.

În 1745, Elisabeta i-a ordonat guvernatorului general din Kazan să trimită la palat 30 de pisici, să rezolve problema șoarecilor.

Ajunse la noua lor reședință din Sankt Petersburg, felinele au fost lăsate să patruleze în subsoluri și pe coridoare, ca să elimine rozătoarele. Pisicile s-au dovedit a fi o soluție foarte eficientă la problema șoarecilor, iar regina a decis să le păstreze permanent la palat.

După ce puterea a fost preluată de Ecaterina cea Mare și clădirea impunătoare a fost transformată în muzeu, pisicile au rămas în incintă, făcându-și în continuare datoria.

Timpul a trecut, iar urmașii primelor feline au păzit galeriile de artă și subsolurile muzeului în timpul invaziei lui Napoleon Bonaparte, Revoluției Bolșevice și apoi sub regimul sovietic.

În mod interesant, administratorii muzeului au încercat de mai multe ori să folosească substanțe chimice împotriva rozătoarelor, dar tot pisicile au avut cele mai bune rezultate.

Au pierit în timpul asedierii Leningradului

Pisicile de la Ermitaj 04
Foto: st-petersburg.guide

Felinele au trăit aproape continuu în Ermitaj, cu excepția unei scurte perioade din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1941, Germania invadat Uniunea Sovietică, asediind orașul Sankt Petersburg, care la acea vreme se numea Leningrad.

Cele mai importante obiecte din colecția muzeului au fost mutate în depozitele din Munții Ural, departe de linia frontului. Beciurile muzeului au devenit adăposturi antiaeriene.

Asediul asupra Leningradului a durat trei ani. Captivi în propriul oraș, sovieticii au supraviețuit cu orice fel de hrană pe care o puteau găsi, iar gardienii cu coadă de la Ermitaj nu au făcut excepție.

După război, la începutul anilor ’50, șobolanii s-au înmulțit din nou atât de mult, încât curatorii au decis să aducă o nouă „armată” de feline, continuând tradiția începută cu două secole în urmă.

Pisicile de la Ermitaj 05
Foto: rbc.ru

Pisicile au trăit în condiții relativ proaste până la mijlocul anilor ‘90, când administrația muzeului a început un program de îngrijire a felinelor de la Ermitaj.

Muzeul Ermitaj are o bucătărie specială pentru pisici

În 2007, administrația muzeului a început să adopte pisici fără stăpân, iar în 2011 a inițiat Catfest, festivalul anual al pisicilor de la Ermitaj.

În timpul Catfest, diverși sponsori aduc mâncare și jucării pentru feline, iar administrația muzeului organizează concursuri de pictură de pisici.

Pisicile de la Ermitaj 06
Foto: holly-webb.com

În prezent, la Ermitaj trăiesc în jur de 60-70 de pisici. Animalele locuiesc la subsol și, spre deosebire de predecesoarele lor, nu mai au voie să se plimbe prin galerii.

Patru angajați ai muzeului se ocupă de bunăstarea animalelor, iar instituția are și un cabinet veterinar și o bucătărie specială, unde este pregătită hrana felinelor. De asemenea, începând din 2015, oamenii pot adopta unele dintre pisicile de la Ermitaj.

În 2020, felinele au primit și o moștenire neașteptată. Un om de afaceri francez, a cărui identitate nu a fost dezvăluită, le-a lăsat pisicilor prin testament o mică sumă de bani. Conform directorului muzeului, banii ar urma să fie folosiți la repararea subsolului muzeului.

Ca să știi mai mult, citește „Super pisici. Poveștile adevărate ale unor feline extraordinare”

Emily, felina care a supraviețuit unei călătorii pe Atlantic, din America în Franța, închisă într-un container de marfă. Scarlett, mama curajoasă care a intrat de cinci ori într-o clădire în flăcări pentru a-și salva pisoii. Oscar, care prezice când urmează să moară un om, aducându-i consolare în ultimele ore.

Fie că testează limitele celor nouă vieți sau că demonstrează talente neobișnuite, pisicile sunt întotdeauna pline de surprize. În „Super pisici”, pregătește-te să faci cunoștință cu cele mai surprinzătoare mâțe observate vreodată.

Pe lângă cazurile reale pe care le are la bază, cartea include și alte informații și curiozități captivante și frapante despre viața acestor animale aparte, precum: al șaselea simț al pisicii și forța de prezicere a viitorului, mitul pisicilor negre, instinctele materne, mieunatul pisicii, aterizarea in picioare, vindecarea prin terapie cu pisici, inteligența felină vs. inteligența canină, moduri eficiente de a-ți stăpâni pisica și alte subiecte interesante.

„Super pisici. Poveștile adevărate ale unor feline extraordinare” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu