Piramida de la Bomarzo, comoara pierdută a etruscilor

Bomarzo este un orășel obscur din provincia italiană Viterbo. Zona Bomarzo făcea cândva parte din regiunea Etruria, pe care etruscii au dominat-o între anii 700 î.e.n. și 400 î.e.n.

În această perioadă, etruscii au construit o structură ciudată, din rocă vulcanică, într-o vale din zona împădurită de lângă orășelul de astăzi, pe care oamenii au denumit-o „piramida de la Bomarzo”.

Piramida etruscă de la Bomarzo
Foto: Pinterest

Trepte abrupte, câteva platforme, firide dreptunghiulare și canale construite în unghiuri ciudate decorează latura din față. Arheologii cred că structura a fost construită în jurul anului 700 î.e.n., drept altar pentru sacrificii, și că făcea parte dintr-un templu mai complex.

Dacă este așa, este vorba de cel mai mare altar de piatră descoperit în Europa.

Cum a fost descoperită piramida de la Bomarzo

Piramida de la Bomarzo 03
Foto: Pinterest

Piramida de la Bomarzo este o descoperire relativ nouă. Doi arheologi italieni, Giovanni Lamoratta și Giuseppe Maiorano, au dat peste ea în primăvara lui 1991. Însă știrea descoperirii piramidei a primit puțină atenție și a rămas necunoscută lumii științifice.

Apoi, în 2008, Salvatore Fosci, un locuitor din Bomarzo pasionat de istoria locală, s-a decis să curețe zona și să scoată la lumină piramida.

Bunicul lui Fosci, custodele pădurilor din zonă, obișnuia să numească monumentul „Sasso del Predicatore” („Piatra predicatorului”) sau, mai simplu, „Piatra cu trepte”.

Poveștile spuse de bunicul și tatăl lui Fosci despre monument l-au inspirat pe Salvatore să găsească piramida de la Bomarzo și să îndepărteze rădăcinile și vegetația care o acopereau. Astfel, acest monument istoric a devenit accesibil tuturor.

Cum arată piramida etruscă?

Piramida de la Bomarzo 05
Foto: Pinterest

La prima vedere, monumentul amintește de monumentele mayașe din jungla din Belize și Mexic. Deși numele său sugerează că ar avea forma unei piramide, cum sunt și cele din Egipt, nu este vorba de o piramidă.

Monumentul este triunghiular doar pe o singură latură, în timp ce restul altarului are unghiuri cvasi-drepte. Constructorii etrusci au cioplit acest megalit misterios dintr-o stâncă enormă de tuf vulcanic.

Piramida de la Bomarzo are lungimea de 16 metri, lățimea maximă de 7.3 metri și înălțimea de 9 metri. Pe partea din față au fost cioplite trei șiruri de trepte. Cel mai de jos este compus din 20 de trepte, care duc spre două altare mai mici.

Celelalte două șiruri încep mai sus și au 9, și respectiv 10 trepte. Ele duc la altarul principal, aflat în vârful structurii. De-a lungul muchiei, se poate vedea un canal, care se bifurcă înspre baza stâncii.

Care este scopul piramidei de la Bomarzo?

Este posibil ca monumentul să fi avut funcții diferite de-a lungul timpului, dar scopul primordial al construcției este încă necunoscut. Totuși, unii experți cred că megalitul juca rolul de altar pentru ritualuri religioase păgâne.

Istoricul Mark Cartwright susține că toate aspectele vieții etruscilor se învârteau în jurul unui panteon divin foarte stufos. Printre zei, exista un stăpân al lumii subpământene, unul al Soarelui și unul al vegetației.

Zeul suprem era Tin, iar zeul care a ieșit din pământ și le-a adus scrierea religioasă de căpătâi, „Etrusca disciplina” (acum pierdută), se numea Tages.

Cu o asemenea multitudine de zei, închinarea și ceremoniile religioase erau la ordinea zilei. Viața etruscilor era plină de ritualuri și, crede Cartwright, piramida de la Bomarzo avea un rol în aceste ceremonii.

Istoricul crede că etruscii ar fi ținut aici ritualuri de sacrificiu, iar șanțul de pe muchia piramidei ar fi servit drept canal pentru scurgerea sângelui celor sacrificați. Totuși, teoria lui Cartwright cu privire la piramidă nu a fost confirmată până acum.

Orientarea structurii oferă, totuși, un indiciu cu privire la posibilul ei rol. Monumentul este îndreptat spre nord-vest, direcția în care, conform etruscilor, trăiau zeii lumii subpământene.

De asemenea, zeul etrusc Satre locuia în „regiunea întunecată de la nord-vest”. Satre răspândea panica în rândul populației, aruncând fulgere în adâncul pământului. Este posibil ca piramida să fi fost construită pentru a obține bunăvoința acestui zeu.

Finestraccia („Fereastra urâtă”)

Finestraccia
Finestraccia. Foto: Pinterest

Un loc deosebit în drumul spre piramida de la Bomarzo este așa-numita Finestraccia. Este vorba de un monument de piatră, despre care experții cred că a fost un loc de îngropăciune etrusc, transformat mai târziu în locuință.

Vârsta exactă a mormântului este necunoscută, însă probabil că datează din jurul anului 700 î.e.n., la fel ca piramida. Monumentul, construit pe două etaje, a fost denumit Finestraccia din cauza ferestrei cioplite în el.

Cum vizitezi piramida de la Bomarzo

Piramida etruscă de la Bomarzo 04
Structura, văzută de sus. Foto: Pinterest

Structura nu este ușor de găsit. Aceasta, în parte, deoarece semnele care indică locul piramidei sunt îndepărtate în mod regulat de ghizii turistici locali, care vor să îndrepte turiștii către alte zone, în interes financiar.

Totuși, există câteva filmări pe YouTube și site-uri web care oferă indicații. Dacă se întâmplă să fii în zonă, piramida de la Bomarzo merită vizitată.

Ca să știi mai mult, citește „Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii”

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, „Mărire și decădere” cartografiază istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondată aspirația omenirii pentru putere și este urmărită evoluția impulsului imperial de la directa agresiune militară a imperiilor antice la subtila, dar ampla influență culturală a superputerilor de azi.

Îmbinând o perspectivă amplă cu o concizie remarcabilă, Paul Strathern stabilește conexiuni pe durata a cinci milenii și aruncă o lumină revelatoare asupra acestor mari civilizații – de la Imperiul Mongol și dinastia Yuan până la azteci și otomani, prezentând inclusiv imperii mai recente: cel Britanic, Ruso-Sovietic și American. Sintetizând 5000 de ani de istorie universală în zece capitole succinte, Mărire și decădere oferă o lectură incitantă și instructivă oricărui pasionat de istoria lumii.

„Mărire și decădere” se deschide cu o incursiune în Imperiul Akkadian, care a dominat o mare parte din vechea Mesopotamie, ca apoi să prezinte vastul Imperiu Roman, în căutarea rădăcinilor noastre occidentale și răsăritene. În continuare, autorul se îndreaptă spre Califatele Abbasid și Umayyid, unde s-au dezvoltat multe elemente care și-au adus contribuția la cultura clasică occidentală. Mai apoi, pe măsură ce ieșea dintr-o perioadă de stagnare culturală, Europa s-a văzut confruntată cu iureșul unor invazii dinspre răsărit, moment în care facem cunoștință cu împărații Imperiului Mongol…

Rând pe rând ne sunt prezentate marile imperii cu contradicțiile lor. Mai presus de toate, vedem cum ambiția de măreție imperială – de la împărații romani la Hitler – este înrădăcinată în visuri utopice și de nemurire. Fiecare imperiu conține semințele propriei sale distrugeri: prin urmare, ce este de fapt progresul social? Cine beneficiază de pe urma lui și cine are de suferit?

„Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu