Greu de ucis: Pinguinii care trăiesc pe câmpurile minate din Insulele Falkland

În decembrie 1981, generalul Leopoldo Galtieri a preluat controlul asupra juntei care, la acea vreme, conducea Argentina. Însă Galtieri și guvernul lui nu erau deloc populari, deoarece economia argentiniană se prăbușea, iar junta se confrunta cu acuzații privind încălcarea drepturilor omului.

În scurt timp, Galtieri avea să piardă puterea, dar i-a venit o idee despre cum să facă populația să îl sprijine: să înceapă un război.

Pe un teren mortal pentru oameni, pinguinii prosperă. Foto: Getty Images

Mai exact, Galtieri s-a decis să proclame suveranitatea Argentinei asupra Insulelor Falkland, un arhipelag puțin populat din Oceanul Atlantic de Sud.

Marea Britanie revendica insulele, în ciuda faptului că acestea se aflau în proximitatea Argentinei și în pofida protestelor unor generații întregi de argentinieni. Pe 2 aprilie 1982, Argentina a invadat Insulele Falkland sperând să pună definitiv stăpânire pe ele.

Galtieri se aștepta ca Marea Britanie să nu reacționeze la această invazie – insulele sunt, în sine, nesemnificative, însă pot stârni egoul și mândria națională.

Semnele amplasate pe insulă avertizează u privire la pericol. Foto: Barcroft Media

Margaret Thatcher, pe atunci prim-ministru al Marii Britanii, s-a decis să folosească invazia ca pe o ocazie de a demonstra „intoleranța britanicilor față de dictatorii care le amenință democrația”.

Marea Britanie a ripostat și, timp de două luni și jumătate, în 1982, cele două state s-au aflat în război. Britanicii s-au impus și, de atunci, Marea Britanie controlează Insulele Falkland fără vreo obiecție din partea restului lumii (cu toate că Argentina nu este tocmai încântată).

De atunci, mare parte din plajele insulei au rămas nelocuite. Motivul? Minele antipersonal. În timpul războiului, forțele argentiniene au lăsat în urmă circa 30.000 de mine.

S-au făcut unele eforturi pentru a îndepărta minele, dar soluția la îndemână a fost mult mai simplă: împrejmuirea zonelor minate și amplasarea unor panouri de avertizare.

Desigur, oamenii păstrează distanța, ceea ce este minunat pentru populația de pinguini din Insulele Falkland. Se estimează că, în urmă cu câteva sute de ani în urmă, pe aceste insule trăiau zece milioane de pinguini.

Însă, pe la mijlocul secolului XIX, industria vânătorii de balene din regiune avea nevoie de o modalitate de a transforma untura de balenă în ulei, iar pentru acest proces este nevoie de multă căldură.

O mină de pe Insulele Falkland este detonată. Foto: Getty Images

Insulele Falkland nu au mulți copaci sau vreo altă sursă de foc, așa că vânătorii au folosit pinguinii drept combustibil pentru fabricarea de ulei de balenă, arzând păsările ucise special în acest scop (pentru grăsimea lor).

Populația de pinguini a scăzut cu 95%. Însă, după aproximativ 100 de ani, terenurile minate au creat un adevărat sanctuar pentru pinguini pentru că țin oamenii la distanță.

Cum reușesc aceste păsări să supraviețuiască într-un mediu atât de periculos? Din fericire, păsările sunt prea ușoare ca să declanșeze minele, chiar dacă pășesc pe ele.

Așa că oamenii trebuie să se ferească de mine, însă pinguinii, nu. În cele aproape patru decenii care au trecut de la război, populația de pinguini de pe insule – acum protejată de oameni – a prosperat, ajungând la un milion de exemplare.


Știai că… pinguinii au genunchi?

Pare greu de crezut, însă până și pinguinii au genunchi. Foto: Quora.com
  • La prima vedere, pinguinii par a avea picioare scurte și butucănoase, fără genunchi. Însă, dacă analizezi un schelet de pinguin (fotografia de mai sus),  vei vedea că pinguinii au o structură osoasă asemănătoare cu a oamenilor, inclusiv genunchi.
  • Partea superioară a picioarelor este ascunsă sub pene.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu