De-a lungul coastei Japoniei se găsesc sute de pietre de tsunami, avertismente puternice și amintiri ale impactului devastator al valurilor enorme ce lovesc atât de des această țară. Cele mai vechi au fost ridicate în urmă cu mai bine de 600 de ani, iar unele au fost spălate de mai multe ori de valurile puternice.
La unul dintre cutremurele care au avut loc în 2019 în Japonia, s-a emis și o avertizare de tsunami. Cutremurul de 6.8 grade a lovit puternic, însă avertizarea de tsunami a fost, în cele din urmă, anulată.

Locuind pe o insulă, japonezii au de-a face frecvent cu cutremure și tsunami-uri. Un tsunami este o serie de valuri oceanice înalte, cauzate de un cutremur, de o alunecare de pământ subacvatică, de o erupție vulcanică sau de un asteroid.
Tsunami-urile pot avansa cu aproape 50 de kilometri pe oră și pot atinge înălțimea de 30 de metri. Japonia este o țară asigurată în mod special în eventualitatea producerii unor valuri tsunami, iar pregătirile pentru catastrofe sunt o parte bine documentată a istoriei acestui stat.
15.894 de oameni au murit în tsunami-ul din 2011, care a cauzat un accident nuclear la centrala Fukushima. Guvernul japonez a reacționat la tsunami prin construirea de ziduri marine.

Aceste ziduri, înalte de 12 metri, sunt proiectate pentru a împiedica sau a întârzia inundarea zonelor vulnerabile și locuite. Zidurile se întind cale de 400 de kilometri de-a lungul coastei.
Zidurile marine nu sunt văzute cu ochi buni de toată lumea. Unii locuitori se tem că vor tulbura curgerea naturală a apelor, vor conduce la pierderi pentru industria turismului sau vor înghiți fonduri care ar putea fi alocate pentru proiecte mai urgente de infrastructură.
În plus, construirea lor este costisitoare. Până în 2018, guvernul japonez a cheltuit 12 miliarde de dolari pe zidurile marine.
Poate că această soluție modernă este eficientă, însă locuitorii zonelor cu risc ridicat de tsunami ne-au lăsat dovezi legate de soluțiile lor mai simple și mai ieftine.
Până la mijlocul secolului XX, oamenii nu își construiau case sub anumite altitudini, pentru a se afla deasupra zonei amenințate de tsunami.
În unele orașe, locuitorii încă onorează avertismentele strămoșilor. Pietrele de tsunami sunt pietre care avertizează oamenii să nu construiască nimic mai jos de cotele marcate.
Aceste cote pot avea o înălțime cuprinsă între 0.6 și 3 metri. Toate pietrele, care pot fi găsite cel mai adesea pe coasta de nord-est a Japoniei, poartă mesaje adresate generațiilor următoare.

Unele menționează numărul celor morți în timpul tsunami-urilor din trecut. Altele conțin mesaje directe pentru trecătorii care vor să ia aminte.
O piatră de tsunami din Kesennuma spune următoarele:
„Întotdeauna să fii pregătit de venirea unui tsunami neașteptat. Alege viața în locul posesiunilor și al lucrurilor tale de preț.”
Poate că cea mai celebră piatră de tsunami din Japonia este cea din Aneyoshi. Această regiune a trecut prin două tsunami-uri, unul în 1896 și altul în 1933.

O piatră de tsunami de 1.2 metri a fost ridicată după tsunami-ul din 1933. Pe piatră stă scris:
„Locuințele înalte sunt pacea și armonia urmașilor noștri. Adu-ți aminte de calamitățile produse de marile tsunami-uri! Nu construi case sub această cotă!”
În urma cutremurului din Aneyoshi din 1933, au existat patru supraviețuitori și toți și-au mutat locuințele la o altitudine mai mare.
Unele zone au căpătat nume care servesc drept avertismente. De exemplu, „Valea supraviețuitorilor” și „Creasta valului” se află pe un teren ridicat, care este sigur, în timp ce „Terenul caracatiței” este numit astfel după creaturile marine aduse pe plajă de tsunami.
Fumihiko Imamura, profesor de planificare a dezastrelor la Universitatea Tohoko, spune că aceste memento-uri istorice sunt necesare, deoarece, de obicei, supraviețuitorii reușesc să transmită cu succes poveștile lor doar cale de trei generații.
După aceea, generațiile următoare uită de greutățile îndurate de strămoși, dacă aceștia nu lasă în urma lor relatări scrise. Pietrele de tsunami sunt niște relatări scrise de mare valoare.
Din nefericire, mesajele de pe unele dintre ele nu pot fi citite, fiindcă scrisul a fost șters de valurile tsunami-urilor.