Picturile din Peștera Înotătorilor, o mărturie din vremea când Sahara era un paradis verde

Cu mii de ani în urmă, Sahara era o regiune surprinzător de verde, cu vegetație bogată, care acoperea aproape tot ceea ce este astăzi un deșert sterp.

Aici existau pășuni întinse, păduri, râuri, lacuri și zone umede, un ecosistem înfloritor în care s-a dezvoltat o varietate impresionantă de specii de plante și animale.

Sahara 01
Odinioară, Sahara era o zonă cu vegetație abundentă. Foto: Pinterest

Antilope, gazele, girafe, elefanți, antilope gnu, hiene pătate, zebre și multe alte creaturi cutreierau aceste teritorii, în timp ce crocodilii stăteau la soare pe malurile apelor, iar hipopotamii făceau obișnuitele băi în noroi.

Dovezi ale trecutului înfloritor al Saharei s-au păstrat pe roci, fie sub formă de fosile, fie sub formă de petroglife și picturi rupestre realizate de oamenii care ocupau aceste teritorii.

Un loc unde astfel de petroglife pot fi admirate astăzi este Peștera Înotătorilor, din Munții Gilf Kebir, situați în sud-vestul Egiptului, aproape de granița cu Libia.

Peștera Înotătorilor a fost descoperită în 1933

Pestera inotatorilor 01
Una dintre picturile din Peștera Înotătorilor. Foto: Roland Unger/Wikimedia

Peștera Înotătorilor a fost descoperită de exploratorul maghiar László Almásy în octombrie 1933. Aici se află opere de artă preistorice care înfățișează oameni înotând.

László Almásy a fost unul dintre puținii exploratori care s-au aventurat în deșertul libian la sfârșitul anilor ‘20 și începutul anilor ‘30. În 1932, împreună cu trei exploratori britanici, Almásy a pornit într-o expediție pentru a găsi legendara așezare Zerzura, cunoscută drept „Oaza Păsărilor”.

În timp ce explorau deșertul de la bordul unui avion, aceștia au descoperit trei văi ascunse de vegetație, în nordul Gilf Kebir. Cu toate acestea, încercările de a ajunge la ele pe jos au eșuat.

Laszlo Almasy
László Almásy (dreapta) în 1931. Foto: Wikimedia

În 1933, Almásy a pornit într-o nouă expediție, de data aceasta împreună cu etnograful german Leo Frobenius, și a reușit să pătrundă în văile greu accesibile.

Acolo, László Almásy a descoperit mai multe situri preistorice cu artă rupestră, inclusiv Peștera Înotătorilor de la Wadi Sora. Călătoriile sale sunt descrise (cu numeroase elemente fictive) în filmul „Pacientul englez”, în care László Almásy a fost interpretat de actorul Ralph Fiennes.

Teoria lui László Almásy a fost primită cu scepticism

Pestera inotatorilor 02
Foto: Fundația Bradshaw

Se estimează că picturile au fost create în Neolitic, cu aproximativ 8.000 de ani în urmă.

În cartea „Sahara necunoscută”, László Almásy postulează că scenele de înot sunt scene reale din viața oamenilor de la momentul realizării picturilor și sugerează că, la un moment dat în istorie, clima temperată a regiunii a devenit deșertică.

La acea vreme, o astfel de teorie era considerată radicală și atât de bizară, încât editorul cărții s-a simțit obligat să adauge câteva note de subsol ca să precizeze că nu împărtășea opinia autorului.

Teoria lui László Almásy era senzațională, dar nu reprezenta o noutate absolută. Istoricii antici Herodot și Strabon au menționat că regiunea sahariană fusese umedă și plină de vegetație luxuriantă, dar aceste afirmații nu au fost luate în serios de oamenii de știință din cauza naturii lor anecdotice.

Pestera inotatorilor 04
Intrarea în Peștera Înotătorilor. Foto: Research Gate

Cu toate acestea, din a doua jumătate a secolului XX au început să apară tot mai multe dovezi care au arătat că în timpul Holocenului timpuriu și mijlociu Africa de Nord era mult mai umedă decât este astăzi.

În această perioadă, cunoscută acum sub numele de Epoca africană umedă, în apropierea apelor creșteau păduri luxuriante, în timp zonele mai îndepărtate erau acoperite de arbuști.

Însă, în urmă cu aproximativ 5-6.000 de ani, clima a început să se schimbe, iar vegetația a dispărut. Sahara a devenit stearpă și a fost invadată de nisipul provenit inițial de pe fundul lacurilor secate.

Transformarea Saharei i-a forțat pe oameni să migreze spre zonele din vecinătatea fluviului Nil, unde acești „refugiați climatici” au construit o civilizație măreață: Egiptul Antic.

Ce reprezintă picturile din Peștera Înotătorilor?

Deși dovezile privind trecutul luxuriant al Saharei nu mai sunt atât de contestate, unii cercetători cred că petroglifele nu înfățișează oameni înotând.

Andras Zaboray, un arheolog care face cercetări în zonă, crede că aceste desene sunt simbolice, însă nu propune nicio teorie cu privire la semnificația lor.

Pestera inotatorilor 03
Foto: Roland Unger/Wikimedia

Etnologul Hans Rhotert, care studiază petroglifele din Nordul Africii și din Orientul Mijlociu, a lansat ipoteza conform căreia personajele pictate în Peștera Înotătorilor sunt, de fapt, reprezentări ale morților.

Teoria acestuia este susținută de antropologul Jean-Loïc Le Quellec, care crede că picturile înfățișează sufletele celor decedați plutind pe Nun, apele primordiale din care a apărut zeul creator din mitologia egipteană.

Însă niciuna dintre aceste ipoteze nu poate fi confirmată, cel puțin deocamdată. Oricare ar fi adevărata semnificație a acestor picturi, un lucru este cert: găsirea lor a dus la descoperirea trecutului umed al Saharei.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Pacientul englez”

Până în 1992, László Almásy a fost un explorator cvasi-necunoscut. Însă apariția romanului „Pacientul englez”, de Michael Ondaatje, a schimbat totul și a adus pentru prima oară în prim-plan aventurile acestuia în Africa. Deși întâmplările din carte sunt pură ficțiune, unele dintre personajele și evenimentele petrecute în timpul căutării orașului mitic Zerzura și a Peșterii Înotătorilor sunt inspirate din articolele apărute în revista Geographical Journal, care descriau expedițiile lui Almásy în deșert. Cartea a fost ecranizată în 1996, iar filmul „Pacientul englez” a popularizat și mai mult viața și realizările exploratorului.
Cartea „Pacientul englez” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

>