Piatra de la Rosetta: Cum a descifrat Champollion hieroglifele egiptene

În iulie 1799, în timpul campaniei militare a lui Napoleon Bonaparte în Egipt, câțiva soldați francezi au făcut din greșeală o descoperire arheologică de neprețuit.

În timp ce lucrau la întărirea apărării unui fort de lângă orașul Rosetta (Rashid) din delta Nilului, au dărâmat un zid și au dezgropat o bucată de piatră neagră, lungă de 1.1 metri și lată de 76 de centimetri, care avea să intre în istorie drept Piatra de la Rosetta.

O copie gigantică a Pietrei de la Rosetta montată în Figeac, Franța, locul de naștere al lui Jean-François Champollion. Foto: Wikimedia

Nu era ceva neobișnuit ca trupele franceze să descopere vestigii egiptene, dar această lespede specială i-a atras atenția lui Pierre-Francois Bouchard, inginerul responsabil de lucrări.

La o privire mai atentă, Bouchard a observat că pe piatră erau inscripționate texte de neînțeles. A oprit demolarea și și-a informat superiorul despre descoperire.

În curând, experții au confirmat că piatra conținea inscripții în trei limbi antice diferite: hieroglifică, demotică și greacă. Napoleon Bonaparte și-a dat seama aproape imediat de valoarea pietrei, pe care a prezentat-o Institutului Național din Paris în toamna anului 1799.

O piatră cu inscripții în trei limbi

Piatra de la Rosetta
Experți inspectând Piatra de la Rosetta la cel de-al doilea Congres Internațional al Orientaliștilor, in 1874. Foto: Wikimedia

Piatra de la Rosetta a stat la originea uneia dintre cele mai mari odisee intelectuale ale istoriei.

Semnificația hieroglifelor egiptene se pierduse încă de la căderea Imperiului Roman, dar inscripția trilingvă le oferea cărturarilor șansa de a descifra din nou simbolurile antice.

Cu toate acestea, a fost nevoie de zeci de ani și de munca a doi oameni de știință geniali pentru a descifra secretele pietrei.

Piatra de la Rosetta 02
Piatra de la Rosetta se află la British Museum, în Londra. Foto: Pinterest

În 1801, la scurt timp după descoperire, Piatra de la Rosetta a devenit subiectul intrigilor internaționale, după ce a ajuns în mâinile britanicilor, care îi învinseseră pe francezi în Egipt.

Până atunci, însă, fuseseră făcute mai multe mulaje și copii ale textului, permițându-le cercetătorilor din întreaga lume să înceapă munca de descifrare.

Primul și cel mai ușor pas, descifrarea textului grecesc, a dezvăluit că Piatra de la Rosetta conținea un decret egiptean care îl lăuda pe regele Ptolemeu al V-lea Epifan, din secolul II.

Piatra de la Rosetta 03
Foto: Pinterest

La scurt timp după aceea, a urmat o traducere rudimentară a textului demotic (o formă de scriere în limba egipteană). Dar când au încercat să abordeze porțiunile scrise în hieroglife, lingviștii au rămas neputincioși.

A fost nevoie de 20 de ani de muncă asiduă din partea a două dintre cele mai luminate minți ale secolului XIX pentru a dobândi o înțelegere clară a acestei scrieri antice.

Thomas Young „sparge” primele coduri

Primele descoperiri majore au fost realizate de Thomas Young, un britanic care a avut contribuții importante în mai multe domenii ale științei, precum fizica, optica, medicina și matematica.

Thomas Young
Thomas Young, portret de Henry Briggs. Foto: Wikimedia

În 1814, Young a început să analizeze o copie a inscripțiilor de pe Piatra de la Rosetta, mai mult din amuzament. Bazându-se pe cercetări anterioare, Young s-a concentrat în cele din urmă asupra „cartușelor” (un cartuș este un grup de hieroglife încadrate într-un chenar, clar separate de celelalte simboluri din text).

După ce a ajuns la concluzia că acele cartușe fuseseră folosite pentru a desemna nume de regi, Young a asociat unul dintre cartușe cu numele Ptolemeu din textul grecesc și a identificat proprietățile fonetice ale mai multor semne hieroglifice.

De asemenea, britanicul a demonstrat că scrierea demotică era derivată din hieroglife și conținea litere fonetice individuale, precum și simboluri ideografice. Însă Young nu a aplicat această descoperire și hieroglifelor.

Scrisoare Thomas Young
O scrisoare despre hieroglife redactată de Thomas Young la 10 februarie 1818. Foto: British Museum

La fel ca majoritatea cărturarilor de la acea vreme, acesta era convins că hieroglifele erau aproape în întregime simbolice și a lansat teoria conform căreia scrierea hieroglifică avea proprietăți fonetice doar atunci când desemna nume străine.

În cele din urmă, în 1819 Young a abandonat cercetările. În aceeași perioadă, savantul francez Jean-Francois Champollion a început să se preocupe, la rândul lui, de Piatra de la Rosetta.

Champollion a fost primul om care a citit scrierea egipteană după 1.400 de ani

Francois Champollion
Jean-Francois Champollion. Foto: Wikimedia

Genial, excentric și suferind ocazional de crize de leșin, Champollion fusese un copil-minune. Născut la 23 decembrie 1790, acesta cunoștea încă din adolescență șase limbi moarte și avea o fascinație deosebită pentru misterele Egiptului.

În 1821, la vârsta de 30 de ani, Champollion s-a stabilit la Paris și a început eforturile de descifrare a Pietrei de la Rosetta. Tânărul a beneficiat de cercetările anterioare ale lui Young, dar avea și avantajul de a cunoaște copta, o limbă cu origini în egipteana antică.

După câteva luni de muncă asiduă, Champollion a reușit să identifice unele dintre semnele hieroglifice fonetice utilizate în numele regale Cleopatra și Ptolemeu.

Apoi, a aplicat semnele peste numele din cartușele de pe Piatra de la Rosetta și în alte părți, folosind descoperirile din fiecare nouă traducere pentru a umple golurile din textele în celelalte limbi.

Desen Champollion
Hieroglife desenate de Jean-Francois Champollion. Foto: British Museum

Odată ce a descifrat proprietățile fonetice ale textelor, Champollion a reușit să descopere misterele hieroglifelor.

Potrivit unei anecdote, Champollion a fost atât bucuros de descoperire, încât a dat buzna în biroul fratelui său și a țipat: „Am reușit!”, după care a leșinat.

După câțiva ani de studii suplimentare, în 1824, a publicat cercetări care au subliniat principiile care stau la baza sistemului de scriere egiptean.

Înarmat cu noile sale cunoștințe, în 1829, Champollion a făcut un pelerinaj în Egipt, unde a devenit primul om care a reușit să citească inscripțiile de pe mormintele și monumentele egiptene antice, la 1.400 de ani de la „moartea” hieroglifelor.

„Egiptenii începeau să își facă auzită vocea”

Piatra de la Rosetta 04

„Înainte de Champollion, vocile din lumea antică proveneau din Grecia, Roma și din Biblie. Acum, egiptenii începeau să își facă auzită propria voce”, a scris istoricul John Ray în cartea „Piatra de la Rosetta și renașterea Egiptului Antic”.

Champollion a murit în 1832, la vârsta de doar 41 de ani. Astăzi, este considerat părintele egiptologiei moderne, oferindu-le cărturarilor accesul la literatura și cultura din Egiptul Antic.

Cât de mult se datorează succesul lui Champollion muncii lui Thomas Young este de mult timp subiect de dezbatere. În mod tradițional, cercetătorii francezi au tendința de a-i oferi creditul exclusiv lui Champollion, în timp ce britanicii evidențiază descoperirile anterioare ale lui Young.

Totuși, majoritatea istoricilor moderni îi acordă francezului cea mai mare parte din credit.

„În timp ce Young a descoperit părți ale unui alfabet, o cheie, Champollion a descifrat un întreg limbaj scris”, concluzionează egiptologul Richard Parkinson.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>