Peter Kürten, vampirul din Düsseldorf care a sfârșit la ghilotină

Născut pe 26 mai 1883, acest personaj întunecat a petrecut mai bine de 20 de ani comițând cele mai oribile crime, până când a fost în cele din urmă judecat, găsit vinovat și ghilotinat în 1931. După decapitare, creierul său a fost studiat de oamenii de știință.

Mai 1930. Soția lui Peter Kürten a crezut că soțul ei îi face o glumă când, în timp ce stăteau în sufragerie, i-a mărturisit că se considera personificarea răului.

Peter Kürten. Foto: Wikimedia

Femeia dă semne să se ridice cu un zâmbet pe buze, dar Peter oprește și își continuă povestea. Stând în picioare, serios, Peter îi povestește soției sale despre plăcerea imensă pe care o avea (practic din 1913) de a înjunghia femei tinere cu un cuțit sau cu o foarfecă sau de a le strânge de gât cu mâinile goale.

Ani mai târziu, la proces, s-a zvonit că însuși Kürten i-a cerut soției sale să îl predea poliției pentru a putea încasa recompensa oferită de autorități pentru prinderea lui.

O copilărie nefericită

Născut la 26 mai 1883 în Mulheim, Peter Kürten a fost al treilea din 13 frați. Ca și frații săi, Peter nu a fost bine primit de părinți. Familia sa trăia într-o sărăcie cruntă și fiecare zi era o luptă împotriva foametei.

În mijlocul violenței fizice și psihologice, Peter l-a văzut pe tatăl său, un alcoolic, cum îi bătea mama și îi maltrata surorile. La vârsta de nouă ani, băiatul a decis să fugă de acasă, din Düsseldorf, unde se mutase familia, pentru a scăpa de durerea, tristețea și violența extremă care îi făceau viața insuportabilă.

Deși știa că ceea ce se întâmpla acasă nu era normal, în el a prins rădăcini un sentiment care părea să îl împingă spre o viață marcată de crimă și violență. Se presupune că, la scurt timp după ce a plecat de acasă, și-a ucis doi prieteni, înecându-i în râu (deși nu există rapoarte ale poliției care să confirme acest lucru).

Peste câțiva ani, Peter avea să înceapă adevărata serie de crime.

La 25 mai 1913, Peter Kürten, în vârstă de 30 de ani, trăia din furturi. Într-o zi, a stat la pândă la o casă pentru a da o spargere. Dar, când a pătruns în clădire, a observat o fată de nouă ani, pe nume Khristine Klein, care dormea în camera ei.

Începutul seriei de crime: prima victimă a lui Kürten a fost Christine Klein, în vârstă de nouă ani, căreia i-a tăiat gâtul cu un briceag în 1913. Ea îl surprinsese în timpul unui jaf. Foto: Spiegel

După ce a verificat că nu mai era nimeni în casă, a strangulat-o și i-a tăiat gâtul. În cuvintele criminalului:

„Am intrat într-o casă din Wolfstrasse, al cărei chiriaș se numea Klein, și am mers la primul etaj. Am deschis mai multe uși și nu am găsit nimic care să merite să fie furat, dar pe pat am văzut o fetiță de vreo zece ani care dormea acoperită cu o pătură groasă. Aveam în buzunar un cuțit mic cu care i-am tăiat gâtul. Am auzit cum sângele țâșnește și curge pe covorul de lângă pat.”

Tatăl fetei, Peter Klein, a fost acuzat de uciderea propriei fiice, deoarece Kürten (care încă de la început a arătat semne inconfundabile de tulburare narcisistă) a lăsat la locul crimei o batistă cu inițialele sale, PK. Din întâmplare, numele complet al tatălui fetei avea aceleași inițiale.

Egoul supradimensionat al criminalului

Două luni mai târziu, Kürten și-a găsit următoarea victimă. În cadrul unei noi spargeri de locuințe, criminalul a dat peste Gertrud Franken, în vârstă de 17 ani, pe care a strangulat-o cu mâinile goale.

Acesta a fost punctul de cotitură care va marca începutul unei serii de crime care vor teroriza orașul Düsseldorf. Kürten – căruia îi plăcuse anterior să ucidă și să tortureze animale – a început să ucidă oameni.

Arma crimei: În multe dintre crimele sale, Peter Kürten a folosit o așa-numită „foarfecă a Kaiserului”. Unealta de tăiat și-a primit numele de la o imagine a Kaiserului Wilhelm al II-lea și a soției sale încrustată pe mâner. Foto: Spiegel

Următoarele sale victime au fost două surori pe care le-a mutilat, iar de atunci și-a dus nebunia criminală cu un pas mai departe: a început să bea sângele victimelor sale.

Între februarie și noiembrie 1929, Kürten, cu egoul său dezlănțuit (un lucru obișnuit printre criminalii în serie), a început să ironizeze poliția. În încercarea de a-și afirma superioritatea față de poliție, Kürten a trimis o hartă care arăta unde aruncase cadavrul unei fete pe nume Gertrude Albermann.

La acea vreme, secțiile de poliție germane erau copleșite de numărul enorm de rapoarte care veneau cu numele unor posibili suspecți.

În 1930, însă, o greșeală fatală l-a adus pe brutalul ucigaș în fața unei instanțe de judecată. Kürten o remarcase pe Maria Büdleick, o tânără de 20 de ani care tocmai coborâse din tren chiar în gara din orașul în care el „lucra”.

În mod ironic, Kürten a salvat-o pe Büdleick de un bărbat care o hărțuia și s-a oferit să o însoțească la căminul studențesc. În final, Kürten a reușit să o ducă la el acasă, unde i-a făcut tinerei avansuri, dar a fost respins.

După uciderea unei fete pe nume Gertrude Albermann, vampirul din Düsseldorf a lăsat această hartă care indică locul unde poate fi găsit cadavrul victimei sale. Foto: Cordon Press
După uciderea unei fete pe nume Gertrude Albermann, vampirul din Düsseldorf a lăsat această hartă care indică locul unde poate fi găsit cadavrul victimei sale. Foto: Cordon Press

Kürten s-a oferit apoi să o ducă la cămin, dar în schimb a dus-o într-o pădure de la marginea orașului, unde a violat-o și a strâns-o de gât, lăsând-o să moară. Din fericire, tânăra a supraviețuit atacului și a mers la poliție pentru a raporta incidentul. Câteva zile mai târziu, Kürten a fost arestat.

Vânătorul este vânat

Interogatoriile i-au oferit lui Kürten ocazia de a-și satisface încă o dată orgoliul enorm. În timpul ședințelor, acesta a mărturisit aproximativ 70 de fapte penale, inclusiv agresiuni sexuale, crime și acte de piromanie.

A declarat că uneori dădea foc clădirilor abandonate „în speranța de a vedea cum oamenii fără adăpost care dorm înăuntru ies arzând”. Printre fetișurile sale se număra sângele: spunea că îi făcea mare plăcere să fie în contact cu el și că uneori îl bea.

De la incendiere la crimă: Înainte de a deveni criminal în serie, Peter Kürten petrecuse deja mulți ani în închisoare pentru numeroase infracțiuni – inclusiv pentru incendiere. Iată câteva cutii de chibrituri colectate ca dovadă. Foto: Spiegel

Această tulburare se numește hematodipsie sau vampirism clinic și a fost diagnosticată frecvent la alte personaje istorice și criminali în serie, cum ar fi contesa ungară Elisabeta Bathory din secolul al XVI-lea.

După ce a ascultat declarațiile îngrozitoare ale acuzatului, juriul nu a ezitat să îl condamne la moarte, găsindu-l vinovat de nouă crime. Kürten nu a protestat și nici nu a încercat să facă apel, acceptând sentința în tăcere.

Execuția sa prin ghilotinare a fost stabilită pentru 2 iulie 1931, la Köln. Starea sa de dereglare mentală și gradul de tulburare au fost evidente din ultimele sale cuvinte înainte de moarte. Vizibil intrigat, el și-a întrebat călăul:

„După ce îmi vei tăia capul… voi putea auzi sângele care îmi țâșnește din gât?”

Analiza clinică a activităților celui care a fost botezat „vampirul din Düsseldorf” avea să servească pentru a pune bazele a numeroase studii în domeniul psihiatriei, menite să explice psihologia unui criminal în serie și să elaboreze diverse profile criminale.

Psihiatrii, profund intrigați de psihopatia lui Kürten și de anatomia creierului său, nu au ezitat să ceară autorităților capul tăiat al ucigașului pentru a-i studia creierul, lucru față de care justiția germană nu s-a opus.

Astăzi, capul „vampirului din Düsseldorf” este expus în Muzeul Ripley din Wisconsin Dells, în Statele Unite, ca o curiozitate istorică, într-o vitrină de sticlă. Un afiș explică cazul său celor interesați de viața și de profilul său infracțional.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu