„Tulburarea de identitate disociativă” (TID), care se numea cândva „tulburarea de personalitate multiplă”, este una dintre cele câteva afecțiuni disociative menționate în manualele despre bolile mintale.
Simptomul care definește boala este prezența a cel puțin două personalități distincte la o singură persoană. Fiecare personalitate are propriile sale gânduri, sentimente și amintiri, iar la orice moment dat se manifestă o singură personalitate.
De asemenea, trebuie să existe dovezi că boala nu este rezultatul consumului de droguri, alcool sau produsul secundar al unei alte afecțiuni. Când este stabilit, acest diagnostic este de obicei pus persoanelor care au suferit timp îndelungat abuzuri grave, în special în copilărie.
Simptomele celor care au personalitate multiplă pot include senzația „timpul pierdut” (perioade care par să fi dispărut din amintirea pacientului) și pierderea frecventă a memoriei, schimbări drastice ale scrisului de mână și schimbări de funcționare, care pot varia între starea de „aproape nefuncțional” (nu se poate mișca) și „foarte funcțional”, în funcție de tipul personalității care se manifestă.
Boala este greu de diagnosticat și există controverse privind existența ei reală. Unii specialiști în sănătate mintală cred că cei care sunt diagnosticați cu această boală sunt doar niște actori excelenți sau că diagnosticul nu este exact.
Demonstrarea unui diagnostic clar și larg acceptat de TID este ceva dificil și foarte rar întâlnit. Tocmai de aceea, cazul lui Billy Milligan este atât de remarcabil.
Cazurile de personalitate multiplă sunt foarte controversate
Billy Milligan a fost judecat în 1978 pentru violarea a trei femei. A fost declarat nevinovat, pe motiv de nebunie, după ce s-a stabilit că avea nu mai puțin de 24 de personalități distincte.
Primul atac a avut loc pe 14 octombrie 1977, când Billy a amenințat cu arma o studentă în campusul Universității de Stat Ohio. După ce a violat-o, a obligat-o să scrie un cec și să-l încaseze pentru el.
Al doilea atac a avut loc opt zile mai târziu, iar al treilea după alte patru zile, pe 26 octombrie. În ziua de după ultimul atac, una dintre victime l-a identificat pe Billy într-o fotografie. După descoperirea unei amprente în mașina uneia dintre victime, făptașul a fost arestat.
Ofițerul care l-a arestat și l-a adus la secție a spus că a vorbi cu Billy era ca și cum ai vorbi cu oameni diferiți în momente diferite. Doctorii l-au examinat și au observat același lucru.
Apărătorii lui Billy i-au spus procurorului că intenționau să pledeze pentru nebunie, însă procurorul nu credea că acuzatul era nebun.
S-au făcut evaluări psihiatrice in extenso și s-a stabilit că un iugoslav în vârstă de 23 de ani, pe nume Ragen, preluase controlul asupra conștiinței lui Billy, cu intenția de a jefui niște oameni.
Apoi, a preluat controlul Adalana, o lesbiană de 19 ani, care a violat femeile fiindcă voia să se simtă apropiată de cineva.
Nici Billy și nici celelalte 22 de personalități ale sale nu își aduceau aminte de cele înfăptuite de Adalana. Procurorii au rămas sceptici, până când i-au luat un interviu lui Billy Milligan și au observat cum veneau și plecau diferitele personalități.
Bernard Yavitch, unul dintre procurori, avea să afirme ulterior:
„Am văzut un caz de personalitate multiplă. Tiparele de vorbire erau diferite. Accentele erau diferite. Stătea așezat pe scaun într-un fel diferit.”
În final, toată lumea a fost de acord că Billy suferea de TID. Existau dovezi că el comisese infracțiunile, însă nu o făcuse conștient. Judecătorul l-a declarat nevinovat, pe motiv de nebunie. Bărbatul a fost internat într-un ospiciu din Ohio.
Ulterior s-a aflat că, la o vârstă foarte fragedă, Billy a fost abuzat sexual și torturat în mod repetat de tatăl său vitreg. Din cauza acestui abuz, personalitatea lui s-a fragmentat, iar Billy a început să sufere de tulburarea de personalitate multiplă.
În anii ’60 și ’70, a avut constant probleme la școală, la muncă și probleme cu legea, toate din cauza lucrurilor pe care le făceau multele sale personalități.
În 1988, doctorii care îl tratau au spus că personalitatea sa se închegase din nou, iar Billy a părăsit spitalul. A stat, totuși, sub tratament până în 1991.
În 1981, împreună de Daniel Keyes, a scris cartea Mințile lui Billy Milligan. În 1983, a fost de acord să ramburseze statului Ohio costurile tratamentului său, care se ridicau la 450.000 de dolari. Statul a primit 170.000 de dolari până la moartea lui Billy, survenită în 2014.
În anii ’90, Billy a locuit în San Diego County, în California, unde a fost acuzat că a amenințat un judecător. Tot aici a depus și acte prin care își declara falimentul personal.
Apoi, Billy s-a întors în Ohio și a dispărut, renunțând la orice contact cu părinții și doctorii săi. Este posibil, totuși, ca una dintre surorile lui să fi știut unde se află.
Billy Milligan a trăit până în 2014, când a murit sărac și chinuit.
