Ca să scape de neveste, englezii le vindeau la târg, ca pe animale

În secolul XIX, căsătoriile erau în primul rând o înțelegere economică. De aceea, dacă soții nu se mai înțelegeau sau iubeau, divorțul nu era neapărat o opțiune.

În Anglia, însă, exista o altă variantă pentru bărbații care se săturau de soții: vânzarea acestora la târg. O astfel de idee este absolut revoltătoare în zilele noastre, dar, în acele vremuri, era ceva perfect normal.

De la începutul și până la jumătatea secolului XIX, mulți bărbați britanici au apelat la această alternativă, mai ieftină și mai ușoară față de divorțul tradițional.

Divorțul era prea scump și complicat

Vanzare neveste
Foto: Twitter

Până în 1857, când a fost înființată prima instanță de dreptul familiei din Anglia, divorțul era costisitor și complicat. Pentru a putea divorța oficial, cuplul avea nevoie de aprobare specială din partea Parlamentului, precum și de binecuvântarea bisericii.

Toate aceste demersuri costau – convertite la valoarea actuală – aproximativ 15.000 de lire sterline, sumă pe care puțin englezi și-o permiteau.

Femeile, vândute ca animalele

Vanzare neveste 1
Foto: Pinterest

Din acest motiv, britanicii de rând au ajuns să apeleze la tranzacțiile cu neveste. Bărbații își duceau femeile la târg, le scoteau la licitație și le vindeau celui care oferea mai mult.

Vânzarea soțiilor nu diferea cu nimic de vânzarea unei capre sau a unui porc, femeile fiind privite mai degrabă ca o marfă. Nevestele erau expuse într-un stand, exact ca la un târg agricol din zilele noastre.

Bărbații plăteau o taxă de târg, iar cei interesați puteau să atingă și să „verifice” marfa. Conform istoricilor, prețurile variau între un șiling și 150 de lire sterline.

Adesea, chiar femeia era cea care propunea o astfel de tranzacție, pentru că doar așa putea scăpa dintr-o căsătorie nefericită. La târg, femeile puteau accepta sau refuza un cumpărător după propria voință.

Mai mult, aveau chiar drept de veto, în cazul în care considerau că un potențial cumpărător este respingător.

300 de cazuri

Deși această practică nu era tocmai legală, autoritățile închideau ochii deoarece doar cei săraci apelau la ea, cetățenii de vază nefiind implicați sau afectați.

Totuși, magistrații și mass-media obișnuiau să își manifeste dezgustul față de comportamentul și ignoranța celor săraci. Potrivit datelor istorice, între 1780 și 1850, aproximativ 300 de soții au fost vândute prin această metodă.

Ca să știi mai mult, citește „Puterea obișnuinței. De ce facem ceea ce facem în viață și în afaceri”

În „Puterea obișnuinței”, Charles Duhigg ne poartă printr-un periplu al ultimelor descoperiri științifice – din laboratoare, în birourile celor mai mari corporații – și explică pe înțelesul tuturor de ce avem obiceiuri (bune și proaste) și cum putem să le schimbăm. Pe parcurs, aflăm de ce unii oameni și unele companii se luptă să se schimbe, în pofida anilor de încercări, în timp ce alții par să se reinventeze peste noapte.

Descoperim astfel cum obiceiurile corecte au fost cruciale pentru succesul înotătorului olimpic Michael Phelps, al CEO-ului Starbucks, Howard Schultz, și al luptătorului pentru drepturile omului Martin Luther King, Jr.

La baza cărții stă următorul argument: ca să putem ajunge să facem cu regularitate exerciții fizice, să slăbim, să creștem copii excepționali, să conducem firme de succes, trebuie să înțelegem cum funcționează obiceiurile. Aceasta este cheia. Obiceiurile nu înseamnă destin și, după cum arată Charles Duhigg, prin valorificarea acestei noi științe, chiar putem să ne transformăm viața.

„Puterea obișnuinței. De ce facem ceea ce facem în viață și în afaceri” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

2 comentarii la „Ca să scape de neveste, englezii le vindeau la târg, ca pe animale”

Lasă un comentariu