„Parisul în secolul XX”, cartea pierdută în care Jules Verne făcea previziuni uimitoare

Cu aproape 150 de ani în urmă, Jules Verne a scris un roman în care făcea previziuni uimitor de precise despre lumea de azi. Însă cartea „Parisul în secolul XX” a fost respinsă de editor, ieșind la iveală abia în 1994.

„Parisul în secolul XX” este o operă postumă a lui Jules Verne, legendarul călător și scriitor. Mulți îl consideră „părintele SF-ului” prin cărți cum ar fi „20.000 de leghe sub mări”, „O călătorie spre centrul Pământului” și „De la Pământ la Lună”.

Jules Verne. Foto: Wikimedia

Fanii filmului „Înapoi în viitor” își amintesc, fără îndoială, de pasiunea lui Doc Brown pentru cărțile lui Verne. Un motiv care îl face atrăgător pe Verne este capacitatea sa de a face previziuni despre viitorul îndepărtat.

„Parisul în secolul XX”, trimisă editorului Pierre-Jules Hetzel în 1863, este o carte în care se fac astfel de previziuni. Architectural Review a recenzat romanul, printre ale cărui „vederi din viitor” se numărau „vehicule alimentate cu benzină care se deplasează pe drumuri de asfalt, iluminare stradală electrică, și – în mod sinistru – scaunul electric.”

Romanul futurist urmărea eforturile tânărului Michel Dufrenoy. Pasiunea sa pentru artă era amenințată de salturile așa-numitului progres, iar capitalismul renunța la factorul estetic și reducea totul la bani.

„Eu sunt o rotiță și tu ești o rotiță! Să ne facem treaba de rotițe!”, declară la un moment dat un personaj.

Coperta cărții „Parisul în secolul XX”. Foto: Pinterest

Verne gândea la modul potrivit. Cu circa două decenii mai târziu, în 1888, a fost publicat „Privind înapoi”, de Edward Bellamy. Acest succes literar era „o utopie socialistă care privea spre anul 2000” și care „a creat un apetit insațiabil pentru ficțiune utopică pe ambele maluri ale Atlanticului”.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Însă a apărut o problemă, iar „Parisul în secolul XX” a fost respins. Hetzel, fereastra lui Verne spre cititorii săi, nu vedea nimic atrăgător în viziunea autorului său.

După cum amintește Open Culture, Hetzel i-a scris lui Verne următoarele:

„Dragul meu Verne, chiar dacă ai fi un profet, nimeni nu ar crede în profețiile tale în ziua de azi… Oamenii pur și simplu nu ar fi interesați de ele.”

Hetzel a mers și mai departe, numind cartea „lipsită de strălucire și de viață”! Succesul primului hit al lui Verne, „Cinci săptămâni în balon”, publicat în acel an, ar fi putut fi diminuat de romanul respins de editor.

Povestea era tristă.

„Poți să-ți dai seama că tânărul Verne nu vedea viitorul… ca pe o utopie. De fapt, a exagerat puțin în ceea ce privește decorul și povestea unui suflet de artist pierdut într-o tehnocrație care era moartă din punct de vedere cultural și care venera progresul, tocmai pentru a-și exprima anxietățile în ceea ce privea secolul XIX și creșterea conglomerării, a automatizării și a mecanizării”, scrie Open Culture.

Cum arăta Parisul în secolul XX din perspectiva lui Jules Verne

  • Savanții inventează un dispozitiv electric cu ajutorul căruia readuc la viață persoanele înecate în râurile înghețate (defibrilatorul);
  • La muzeul Luvru se construiește un element central geometric modern. În 1989, arhitectul I. M. Pei a proiectat o structură piramidală din oțel și sticlă, ridicată, într-adevăr, la Luvru;
  • Zgârie-norii;
  • Motorul cu ardere internă;
  • Trenurile de mare viteză;
  • Computerul și calculatorul de buzunar;
  • Internetul (o rețea de comunicații mondială „telegrafică”);
  • Scaunul electric.

Romanul a fost publicat abia în 1994. Asta, mulțumită eforturilor descendentului scriitorului, Jean-Jules Verne, care a deschis seiful celebrului său strămoș.

Când a făcut asta, bijuteria intitulată „Parisul în secolul XX” a fost scoasă la lumină după toți acești ani. În epoca în care a fost publicat romanul, gândirea lui Verne fusese preluată de alți pionieri ai artei. Însă Jules Verne are locul său în cărțile de istorie.

Romanele sale au continuat să fie publicate la mult timp după moartea sa (survenită în 1905) și a devenit al doilea dintre cei mai traduși autori din lume.

Mai multe adaptări ale romanelor sale i-au păstrat moștenirea vie, iar ]n fiecare zi noi noi cititori fac cunoștință cu ideile lui despre lume. Talentele sale de prezicător sunt evidente în romane precum „20.000 de leghe sub mări”.

Jules Verne la 25 de ani

Personajul devenit clasic, căpitanul Nemo, călătorea pe sub ape în submarinul Nautilus, un vehicul nou pentru cititorii din epocă.

Înainte ca submarinele să fie folosite pentru a explora marea, Jules Verne a reușit să-și imagineze un vas propulsat cu energie electrică și având o formă lungă și cilindrică.

Mai târziu în cariera sa, în „Castelul din Carpați” (1892), Verne avea să facă referire la „o iluzie optică plutitoare”, un prototip al hologramei. Și este numai un exemplu din cele câteva sute.

Previziunile lui Verne au aprins imaginația oamenilor din lumea întreagă. Este păcat că viziunea sa privind capitala Franței nu a ajuns în librării la vremea scrierii cărții, însă contribuția sa la patrimoniul SF este asigurată.

A durat un secol să iasă la lumină, însă „Parisul în secolul XX” este considerată o operă dintr-o etapă fundamentală a carierei lui Verne.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Un comentariu la „„Parisul în secolul XX”, cartea pierdută în care Jules Verne făcea previziuni uimitoare”

Lasă un comentariu

>