Lumea științifică se confruntă cu o situație paradoxală: în ciuda unei creșteri exponențiale a publicațiilor și inovațiilor tehnologice, descoperirile cu adevărat revoluționare au devenit din ce în ce mai rare.
Această tendință îngrijorătoare a fost recent dezvăluită de un studiu amplu realizat de cercetători de la Universitatea Minnesota din Statele Unite.
Echipa de cercetători, condusă de profesorul Russell Funk, a analizat o cantitate impresionantă de date: 45 de milioane de articole științifice publicate între 1945 și 2010, precum și 3,9 milioane de brevete înregistrate între 1976 și 2010. Rezultatele lor au fost publicate în prestigioasa revistă Nature, atrăgând atenția comunității științifice internaționale.
Pentru a evalua impactul descoperirilor, cercetătorii au dezvoltat un „indice de perturbare”. Acesta măsoară în ce măsură o contribuție științifică sau o inovație tehnologică schimbă paradigmele existente sau consolidează cunoștințele actuale.
Indicele variază de la -1 (consolidare) la +1 (perturbare majoră). Analiza a relevat o scădere alarmantă a descoperirilor perturbatoare. În domeniul publicațiilor științifice, procentul acestora a scăzut cu 91,9% între 1945 și 2010.
O tendință similară a fost observată și în cazul brevetelor, cu o scădere de 80%. Această tendință afectează toate domeniile științifice, de la medicină și fizică până la științele sociale. Fenomenul se reflectă și în limbajul folosit în lucrările științifice.
În primele decenii studiate, predominau verbele care evocau creația și descoperirea. În ultimele decenii, acestea au fost înlocuite treptat de cuvinte care sugerează îmbunătățiri și aplicații ale cunoștințelor existente.
Michael Park, autorul principal al studiului, subliniază că această tendință nu înseamnă dispariția completă a descoperirilor revoluționare. El menționează exemple recente precum detectarea undelor gravitaționale în 2015 sau dezvoltarea vaccinului cu ARN mesager împotriva COVID-19.
Cu toate acestea, frecvența acestor descoperiri majore este în scădere. Explicațiile pentru această situație sunt complexe.
Una dintre ele este „povara cunoașterii”: cercetătorii și inventatorii de astăzi trebuie să asimileze o cantitate tot mai mare de informații înainte de a putea contribui cu ceva nou.
Acest lucru îi determină să se concentreze pe „porțiuni din ce în ce mai mici de cunoștințe existente”, limitând astfel potențialul pentru inovații radicale. O altă tendință îngrijorătoare este lipsa de reînnoire în citarea lucrărilor anterioare.
Cercetătorii tind să se refere la aceleași surse, ceea ce poate duce la o stagnare a ideilor noi. Profesorul Funk atrage atenția asupra importanței menținerii unui echilibru între descoperirile perturbatoare și cele de consolidare.
El consideră că natura științei este în schimbare, iar această transformare ar putea avea repercusiuni semnificative asupra progresului științific și tehnologic în viitor. Acest studiu reprezintă un semnal de alarmă pentru comunitatea științifică și pentru factorii de decizie.
Este esențial să se găsească modalități de a încuraja gândirea inovatoare și de a depăși barierele actuale în calea descoperirilor revoluționare. Doar astfel vom putea asigura că știința continuă să progreseze în salturi mari, nu doar în pași mici.
