Ce conține papirusul Derveni, cel mai vechi manuscris din Europa

Descoperit în Grecia la 15 ianuarie 1962, papirusul Derveni este cel mai vechi manuscris din Europa care s-a păstrat până în zilele noastre. Istoria descoperirii și a descifrării textului este la fel de interesantă precum conținutul lui.

La momentul descoperirii sale, papirusul era aproape carbonizat și a fost nevoie de 44 de ani pentru ca textul să fie decodat și publicat.

Papirusul Derveni a fost descoperit întâmplător

Papirusul Derveni 01
Papirusul Derveni. Foto: International Balkan News Agency

Descoperirea papirusului Derveni a fost neprevăzută. Așa cum s-a întâmplat cu multe descoperiri arheologice din timpurile moderne, aceasta a fost posibilă datorită dezvoltării urbane.

În 1962, în timpul lucrărilor de construire a drumului dintre Salonic și Kavala, au fost dezgropate numeroase morminte. Pe rugul funerar al unuia dintre aceste morminte, muncitorii au găsit un sul de papirus aproape carbonizat.

Cumva, documentul s-a conservat până în timpurile noastre, dar era atât de fragil, încât s-a dezintegrat în peste 200 de bucăți atunci când a fost manipulat.

Mormant
Lespezi de piatră care acoperă mormântul unde a fost găsit papirusul Derveni. Foto: Semantic Scholar

După ce au pus cap la cap bucățile de papirus, arheologii au constatat că acesta conținea 22 de coloane de text, cărora le lipseau rândurile din partea de jos, care fuseseră arse.

În cartea „Papirusul Derveni: cosmologie, teologie și interpretare”, Gabor Betegh, specialist în filosofie antică, relatează:

„Partea inferioară a papirusului a fost distrusă de flăcări și au supraviețuit doar 7-8 centimetri din partea superioară. Asta înseamnă că avem 15-17 rânduri de text pe coloanele mai bine conservate, dintre care primele 10-11 linii prezintă un text aproape continuu, în timp ce pe partea inferioară pot fi distinse doar câteva litere.”

A fost publicat abia după 44 de ani

Papirusul Derveni 02
Fragmente din papirusul Derveni, expuse la Muzeul de Arheologie din Salonic. Foto: Wikimedia

Data creării papirusului Derveni a fost estimată între anii 350 -320 î.e.n. Cu toate acestea, textul ar putea data chiar din secolul V î.e.n. Autorul documentului este necunoscut, unii cercetători menționându-i pe Eutifron din Prospalta, Diagoras din Melos și Stesimbrotus din Thasos ca posibili autori.

A trebuit să treacă mulți ani până când conținutul papirusului Derveni a fost publicat. În 1982, un scriitor anonim a publicat o versiune neautorizată a textului în ultimele pagini ale unei reviste științifice.

Ulterior, au apărut și alte versiuni neoficiale ale scrierii, iar varianta completă a fost publicată abia în 2006. Conform cercetătorilor celor care l-au studiat, textul cuprinde atât instrucțiuni religioase, cât și comentarii cu privire la un poem orfic.

Orfeu
Un mozaic roman înfățișându-l pe Orfeu înconjurat de animale. Foto: Wikimedia

Ulterior, tehnologia le-a permis cercetătorilor să descifreze încă patru coloane din papirusul Derveni, textul cunoscut astăzi ajunând la 26 de coloane.

Ce conține papirusul Derveni

Scrierea conține idei filosofice cu privire la pe zeități, cosmos, practici religioase și natura sufletului. Partea principală a textului este un comentariu la un poem atribuit lui Orfeu care era folosit la acea vreme de preoți.

Sunt citate fragmente ale poeziei, urmate de interpretări ale autorului, care încearcă să demonstreze că poemul nu trebuie interpretat literal.

Papirusul Derveni 03
Foto: Muzeul de Arheologie din Salonic

Poezia începe cu cuvintele „Închideți ușile, voi, cei neinițiați”, o avertizare care, conform autorului, indică din capul locului că poezia a fost scrisă ca o alegorie.

Deși pare o poveste despre venirea la putere a unor zeități precum Uranus, Cronos, Zeus și Demetra, autorul papirusului susține că totul este doar o metaforă.

Potrivit cercetătorului Richard Janko, unul dintre primii care au publicat o versiune neoficială a papirusului, textul arată că, la vremea scrierii lui, în Atena se ducea o luptă acerbă între știință și religie.

Richard Janko
Richard Janko. Foto: Universitatea din Michigan

Janko susține că scopul autorului a fost să îi avertizeze pe cititori cu privire la cultul ilogic al lui Orfeu. Autorul îi critică pe adepții cultului pentru că urmau orbește practicile cultului, fără să le înțeleagă pe deplin.

Din păcate, nu vom cunoaște niciodată cu certitudine semnificația documentului, deoarece textul pare a continua pe o a doua rolă de papirus, care nu a fost găsită.

Astăzi, papirusul este expus la Muzeul de Arheologie din Salonic, iar la 12 decembrie 2015 a fost inclus în Registrul „Memoria Lumii” al UNESCO, o inițiativă pentru conservarea patrimoniului de documente al omenirii.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu