Pancho Villa – lider al Revoluției Mexicane, alături de Emiliano Zapata – a fost un personaj-cheie în istoria Mexicului și a avut îndrăzneala să intre în confruntare cu puternicul vecin din nord, SUA. În 1923, Villa a fost prins într-o ambuscadă și împușcat.

Despre Jose Doroteo Arango Arambula, cunoscut sub numele de Pancho Villa, s-au spus multe lucruri. Unii istorici îl înfățișează ca pe un adevărat erou, în vreme ce alții îl prezintă drept un bandit afemeiat și dedicat exceselor.

Totuși, Pancho Villa, născut la 5 iunie 1878, a fost un om cumpătat în privința alcoolului și chiar i-a pedepsit pe soldații săi care au căzut în patima beției (i se dusese vestea că a distrus sute de litri de băuturi alcoolice).

Cât despre faima de afemeiat, lui Pancho Villa i s-au atribuit nu mai puțin de 27 de relații. Maria Conesa, o vedetă a epocii, poreclită „Pisicuța Albă”, a fost femeia care l-a fascinat cu totul pe revoluționar.

Cu toate acestea, Villa nu a putut să o cucerească.

„Domnule general, un purice ca mine nu doarme pe raniță”, i-a spus cândva artista, potrivit unei anecdote.

Imaginea legendară a lui Pancho Villa îl înfățișează purtând întotdeauna o pălărie mare, pentru că luptătorul se simțea incomod cu capul descoperit și rareori se arăta în public fără sombrero.

SUA lansează o expediție de pedepsire a lui Pancho Villa

Unul dintre cele mai controversate episoade ale Revoluției Mexicane în care a fost implicat Pancho Villa a fost invazia orașului american de frontieră Columbus, din New Mexico.

De-a lungul anului 1915, puternica Divizie a Nordului, armata condusă de Pancho Villa, a fost implicată într-o serie de incursiuni violente împotriva Armatei Constituționale Mexicane, condusă de generalul Alvaro Obregon.

Atunci când balanța a început să atârne clar în defavoarea armatei lui Villa, Statele Unite au recunoscut guvernul constituționalist al lui Venustiano Carranza.

Gestul acesta l-a convins pe Villa că premierul însuși a semnat un pact cu liderii de la Washington și că Mexicul avea să devină un simplu protectorat american.

Decis să prevină o astfel de umilință, Villa s-a angajat într-o misiune în care a ajuns să atace SUA. În realitate, însă, Statele Unite nu agreaseră nimic cu guvernul mexican.

Cu toate acestea, în ochii multor compatrioți, Pancho Villa devenise simbolul răzbunării împotriva amestecului american (uitând că Villa declanșase o adevărată transformare socială după confiscarea marilor moșii din Chihuahua, la 12 decembrie 1913).

Aflat la comanda puternicei sale armate, Pancho Villa a devenit un reper în imaginarul colectiv al poporului mexican după invazia orașului Columbus, când localitatea a ars și circa 20 de americani (civili și soldați) au fost uciși.

Așa-numita Expediție Punitivă a Statelor Unite, realizată în 1916 pentru a respinge atacurile revoluționarilor și pentru a-l prinde pe Pancho Villa, a eșuat după 11 luni de căutări zadarnice.

Trupele SUA au reușit să pătrundă 600 de kilometri pe teritoriul mexican și au generat un efect neașteptat: creșterea sentimentelor naționaliste ale poporului mexican și ale guvernului lor.

La final, Mexicul a ieșit mai puternic. După cum a scris Friedrich Katz, biograful luptătorului mexican, în „Viața și epoca lui Pancho Villa”:

„Guvernul mexican, pe care marile puteri îl considerau un instrument maleabil pentru realizarea propriilor lor politici, a reușit să inverseze rolurile și exploateze rivalitățile dintre aceste țări. Nici planurile americane, nici cele britanice și nici ale germanilor nu au dat rezultatele scontate. Cu toate acestea, Carranza a obținut retragerea expediției din America de Nord, abținerea Germaniei în ceea ce privește activitățile de sabotaj și, în sfârșit, neutralitatea Mexicului.”

Conspirația împotriva lui Pancho Villa

După aceea, Pancho Villa s-a retras din viața publică, trăind cu familia sa la o hacienda din orașul Canutillo, pe o proprietate pe care statul mexican i-a donat-o ca plată pentru serviciile prestate țării. Villa a transformat locul într-o „colonie militară” pentru foștii săi soldați.

La 20 iulie 1923, Villa a plecat spre Hidalgo de Parral, un oraș situat în sudul statului mexican Chihuahua, unde urma să se întâlnească cu unii dintre tovarășii săi, pentru ca mai târziu să plece împreună la botezul fiului unui prieten.

Înainte de a pleca, a spus următoarele: „Parral o să îmi placă mereu, până la moarte.” Aceste cuvinte aveau să se dovedească profetice.

Villa era conștient că președintele de atunci al Mexicului – Alvaro Obregon, fostul său inamic – era hotărât să-l asasineze. Cu toate acestea, era sigur că avea să scape teafăr, deoarece în trecut el însuși fusese însărcinat să zădărnicească un complot de asasinare.

Probabil ca să transmită semnalul că nu avea nicio intenție să creeze probleme, Villa a refuzat escorta celor 50 de luptători care îl însoțeau de obicei și a plecat însoțit doar de cinci persoane, printre care generalul Trillo și asistentul său de încredere, Daniel Tamayo.

„Trăiască Villa!”

În Parral, pe Villa îl aștepta un grup de șapte bărbați înarmați. Când automobilul lui Villa a ajuns în dreptul unei școli, un vânzător de semințe aflat pe trotuar a ridicat mâna și strigat: „Trăiască Villa!”

Vechiul strigăt de război al diviziei conduse de liderul revoluționar când intra în sate era acum anunțul morții sale.

Exclamația a fost semnalul pentru ca atacatorii să știe că mașina lui Villa ajungea în punctul stabilit pentru ambuscadă. După ce a virat pe o stradă, vehiculul a ajuns în locul unde atacatorii așteptau să deschidă focul.

La strigătul „Trăiască Mexicul, nenorociților!”, cei șapte au tras circa 40 de gloanțe. Nouă gloanțe care explodează la impact, folosite de obicei la vânătoare, l-au lovit pe Pancho Villa în cap și în piept, ucigându-l pe loc.

Liniile telegrafice către hacienda lui Villa au fost tăiate în aceeași zi, probabil pentru ca veste morții sale să nu ajungă la familie și să nu genereze o revoltă armată. Ziarul El siglo de Torreon avea să relateze:

„Trei bărbați din escortă au sfârșit, de asemenea, morți, iar ceilalți doi au fost răniți”.

Villa trebuia să moară

Autorii morali ai asasinatului sunt considerați președintele Alvaro Obregon și succesorul său, Plutarco Elias Calles, care au răspuns în acest fel cerințelor guvernului Statelor Unite.

Una dintre condițiile Washingtonului pentru recunoașterea legitimității statului mexican fusese uciderea lui Villa.

Trupul lui Pancho Villa nu și-a găsit odihna în cimitirul Parral. Mormântul a fost profanat, iar craniul său a fost furat și nu a mai fost găsit niciodată.

O legendă spune că în fiecare an, la 20 iulie, ziua morții lui Pancho Villa, fantoma sa reapare pe străzile din Mexic pentru a le aminti localnicilor de trădarea și asasinarea sa.