Agenția Spațială Europeană a reușit să extragă oxigen din praf selenar

Cercetătorii de la Agenția Spațială Europeană au reușit să extragă oxigen din praful selenar. Prototipul fabricii care produce oxigen a fost construit într-un laborator al Centrului European de Cercetare Spațială și Tehnologie, cu sediul în Noordwijk, Olanda.

Crearea tehnologiei capabile să obțină oxigen din elemente care se găsesc pe Lună ar putea deschide drumul către explorarea intensivă și de lungă durată a satelitului natural al Terrei sau poate chiar către colonizarea lui, informează Newsweek.

Cercetători
Cercetătorii Alexandre Meurisse și Beth Lomax. Foto: esa.int

Extracția de oxigen din solul selenar (denumit și regolit) se realizează printr-o metodă numită „electroliza sării topite”, care are loc la temperatura de 950 de grade Celsius.

Un astfel de proces a fost deja folosit pentru fabricarea de diverse aliaje, dar cercetătorii Agenției Spațiale Europene i-au adus câteva modificări, pentru a putea măsura cantitatea de oxigen produsă.

„Acum, că fabrica este funcțională, putem să rafinăm procesul, reducând, de exemplu, temperatura de operare și proiectând, în cele din urmă, o versiune a acestui sistem care ar putea fi dusă pe Lună și operată acolo”, a afirmat cercetătorul Alexandre Meurisse.

Mostrele de regolit aduse de pe suprafața Lună confirmă că acesta este alcătuit din 40-45% oxigen.

Regolit
O grămadă de regolit înainte de prelucrare (stânga) și după ce oxigenul a fost extras (dreapta). Foto: esa.int

Fabrica funcționează silențios, iar deocamdată oxigenul produs este pompat într-o conductă de evacuare. Odată ce sistemul va fi dezvoltat, oxigenul va putea fi înmagazinat.

E posibilă colonizarea Lunii?

Ca un bonus, acest procedeu convertește regolitul și în diverse aliaje de metal.

„Procesul de producție lasă în urmă diverse alte materiale. Aceasta este o altă direcție de cercetare. Vrem să aflăm care sunt cele mai utile aliaje pe care le-am putea produce prin acest procedeu și la ce ar putea fi ele folosite”, a mai spus Meurisse.

Combinațiile de metale care pot fi extrase din regolit depind de locul de pe Lună de unde a fost adus regolitul. Diferențele între regiuni sunt semnificative.

Scopul final al experimentelor realizate de Meurisse alături de colega sa, Beth Lomax, este proiectarea unei fabrici-pilot care să funcționeze pe Lună. Prima demonstrație tehnică este programată la mijlocul acestui deceniu.

Exploatare Luna
Cu ajutorul acestei tehnologii, oamenii ar putea coloniza Luna la un moment dat. Foto: esa.int

„Încercăm să folosim resursele selenare in-situ. Lucrăm cu experți pentru a face posibile astfel de tehnologii, pentru avea o prezență umană susținută pe Lună și, poate, într-o bună zi, pe planeta Marte”, a spus Tommaso Ghidini, directorul Diviziei de Structuri, Mecanisme și Materiale a Agenției Spațiale Europene.


Ți-a plăcut acest articol? Citește și „Gelatina cleioasă” de pe Lună, substanța misterioasă descoperită de robotul spațial al Chinei. Apoi, citește povestea lui Dennis Hope, omul care a devenit milionar vânzând teren pe Lună.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu