Otto Rahn, omul care a căutat Sfântul Graal pentru naziști și a sfârșit înghețat

La 13 martie 1939, Otto Rahn, specialist în studii medievale, omul care a căutat Sfântul Graal în numele regimului nazist, a fost găsit mort în munții din Austria, înghețat, cu fața la pământ.

Lângă el se aflau mai multe flacoane care conținuseră otravă, pe care Rahn părea să o fi ingerat pentru a se sinucide. Coincidență sau nu, moartea acestui personaj enigmatic s-a produs aproape de o dată de mare semnificație pentru cercetările sale: 16 martie 1244, ziua în care ereticii catari din castelul Montsegur au fost arși pe rug.

Obsesia pentru Sfântul Graal

Otto Rahn. Foto: Wikimedia

Fascinat de la o vârstă fragedă de poveștile despre Sfântul Graal, Otto Rahn a devenit, în timpul petrecut la universitate, profund interesat de catarism, o mișcare ascetică și gnostică din Franța, anihilată de Biserica Catolică în secolul al XIII-lea.

Rahn a fost, de asemenea, fascinat de opera „Parsifal” a celebrului poet german Wolfram von Eschenbach, care făcea aluzie la un loc numit Montsalvat, în Pirinei, unde ar fi fost ascuns Sfântul Graal.

Această revelație l-a determinat pe Rahn să identifice Montsalvat cu Montsegur, din Occitania, și să-i considere pe catari păstrătorii Graalului.

Teza de doctorat a lui Rahn a tratat subiectul ereziilor catarilor. Instalat la Paris, dispunând de foarte puțini bani, Rahn a frecventat cercurile boeme și esoterice ale capitalei franceze, alimentându-și mai mult interesul pentru catarism.

Între 1928 și 1932 a călătorit prin Franța, Italia, Spania și Elveția, stabilindu-se până la urmă în satul Lavelanet, în Languedoc.

În timpul șederii sale l-a cunoscut pe misticul și istoricul francez Antonin Gadal, proprietar al unui muzeu dedicat catarilor și al unei biblioteci enorme pe această temă.

Rahn și-a propus să exploreze ruinele castelului Montsegur și peșterile din apropiere și a scris două cărți inspirate din călătoriile sale în zonă: „Cruciada împotriva Graalului” și „Curtea lui Lucifer”.

Lucrările s-au bucurat de succes în Germania și au influențat scriitori care ulterior aveau să-și lege numele de de esoterismul medieval și de misticismul național-socialist german.

În același timp, Rahn a legat o prietenie cu contesa de Pujol-Murat, o descendentă a contesei catare Esclarmonde de Foix.

Antinazistul devine nazist

Otto Rahn era fascinat de catari. Foto: Pinterest

La întoarcerea în Germania, după publicarea „Cruciadei împotriva Graalului”, Rahn era deja un medievalist reputat, dar lefter.

Totuși, munca sa a atras atenția unuia dintre cei mai importanți și mai temuți lideri din ierarhia nazistă: șeful SS, Heinrich Himmler. Precum Rahn, Himmler era fascinat de ocultism și începuse chiar propria sa căutare a Sfântului Graal, tot în sudul Franței.

Într-o zi, Rahn a primit o telegramă anonimă prin care i se oferea suma de 1.000 de mărci pe lună, dacă era de acord să plece în căutarea sfintei relicve.

Fiind obsedat de subiect și având nevoie de resurse financiare, ocultistul s-a deplasat la adresa indicată în misterioasa telegramă, fiind cu totul surprins să se găsească față în față cu temutul șef SS. Deși Himmler știa că Rahn că avea rădăcini evreiești și era homosexual, a decis să îl întâlnească în persoană.

În realitate, însă, Rahn era un puternic detractor al regimului nazist și chiar frecventa cercuri contrare nazismului, dar nu a avut de ales și a acceptat sarcina care i-a fost încredințată.

„Un om mai trebuie să și mănânce. Ce te-ai fi așteptat să fac? Să-i spun nu lui Himmler?”, avea să-i spună Rahn mai târziu unui prieten.

Mai mult decât atât, Otto Rahn a fost forțat să se alăture SS în 1936.

Montserrat, depozitarul Graalului?

În 1937, pentru a-i face pe plac lui Himler, Rahn a „germanizat” teoriile despre Graal pe care le prezentase în cea de-a doua operă a sa, „Curtea lui Lucifer”. În acest volum, Rahn afirma că Lucifer nu fusese considerat rău de către catari, ci chiar dimpotrivă.

Catarii îl identificaseră drept Luzbel, „purtătorul luminii”, și îl asimilaseră Nordului, spre deosebire de Satan, „cel rău”, identificat cu Sudul.

Otto Rahn. Foto: Otto Rahn Memorial

Aceste idei au fost foarte bine primite de Himmler. De ziua lui Adolf Hitler, Himmler însuși i-a oferit liderului nazist o ediție de lux a operei lui Rahn.

Rahn credea că mănăstirea benedictină din Montserrat era păstrătoarea Sfântului Graal (după moartea lui Rahn, Himmler și oamenii săi vor ajunge aici, în octombrie 1940, în căutarea prețioasei relicve).

Otto Rahn a căzut în dizgrație

Rahn era un fumător inveterat care detesta atât exercițiile fizice, cât și armele. A sfârșit refugiindu-se în alcool ca să poată suporta situația în care se afla.

Pasiunea sa era studiul și, profitând de sarcina încredințată de naziști, a călătorit prin vestul Europei, unde a efectuat săpături arheologice care l-au dus pe calea Sfântului Graal.

Cum acesta nu a apărut niciodată, Rahn a căzut din grațiile naziștilor și a pierdut protecția lui Himmler. În 1937, după un scandal monstru, a fost acuzat de „conduită necinstită” (atracția sa față de un coleg, Karl Mahler, devenise evidentă).

După ce a fost degradat, i s-a interzis să mai consume alcool timp de doi ani și a fost trimis în lagărul de concentrare de la Dachau, alături de toți cei considerați „indezirabili” pentru naziști (evrei, comuniști, catolici, țigani și homosexuali).

Acest lucru l-a aruncat într-o depresie cronică. I-a scris unui prieten:

„Nu mai este posibil să trăiesc în țara în care s-a transformat patria mea. Nu mai pot să dorm și să mănânc. Este ca și cum aș trăi un coșmar permanent.”

Sinucidere sau execuție?

Heinrich Himmler vizitează lagărul de concentrare Dachau, unde Rahn a ajuns în 1937, pedepsit pentru escapadele sale homosexuale. Foto: Wikimedia

La 28 februarie 1939, Rahn și-a înaintat demisia la SS. Himmler a acceptat cererea, însă nu era chiar atât de ușor să părăsești SS-ul din proprie inițiativă.

După acest moment, Gestapo, temuta poliție politică a regimului nazist, a început să-l investigheze, iar viața lui Rahn a devenit realmente un coșmar.

L-au amenințat că aveau să dezvăluie că era homosexual și că avea origini evreiești, în cazul în care nu avea să accepte opțiunea „onorabilă” a sinuciderii.

Rahn a încercat să se salveze solicitând să se retragă în Languedoc și să trăiască discret dedicat cercetării, dar cererea sa a fost respinsă. Nu mai avea decât două opțiuni: să moară cu onoare, de mâna sa, ori să fie urmărit penal și executat public.

Sfârșitul misterios

Muntele Montsegur și ruinele castelului catar cu același nume, pe care Rahn îl considera a fi castelul în care fusese păstrat Graalul. Foto: Wikimedia

Rahn avea doar 35 de ani la momentul morții sale. A fost înmormântat în Kufstein, care a rămas locul său de odihnă până la sfârșitul războiului, iar trupul său a fost ulterior transferat la Darmstadt.

Cauza oficială a decesului a fost sinuciderea. La câteva luni de la moartea sa, în ziarul nazist Volkische Beobachter a apărut o știre semnată de Karl Wolff, ofițerul SS căruia îi adresase scrisoarea de demisie:

„În mijlocul unei furtuni de zăpadă în munți, în luna martie, SS Obersturmfuhrer Otto Rahn a murit în mod tragic. Regretăm dispariția colegului nostru, un membru SS de încredere și un autor de lucrări de cercetare istorică remarcabile.”

Ca să știi mai mult, citește „Rădăcinile naziste ale Bruxelles UE”

Bazându-se pe analiza unor documente desecretizate, autorii cărții susțin că arhitecții-cheie ai Uniunii Europene au fost recrutați din rândurile acelorași tehnocrați care schițaseră anterior planurile pentru o Europă postbelică sub controlul naziștilor și al infamului cartel chimico-farmaceutic IG Farben.

„Rădăcinile naziste ale Bruxelles UE” se găsește cu reducere pe eMag.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Un comentariu la „Otto Rahn, omul care a căutat Sfântul Graal pentru naziști și a sfârșit înghețat”

Lasă un comentariu