Pentru mulți oameni, un drum la dentist încă este o perspectivă înfricoșătoare. Aceste fotografii îngrozitoare ne arată o epocă în care sănătatea dentară implica proceduri la limita dintre viață și moarte.
La fel ca astăzi, degradarea danturii era o parte neplăcută a vieții. Pentru cea mai mare parte a secolului XIX și începutul secolului XX, extracția era singurul tratament disponibil.
Majoritatea oamenilor pe care îi lovea o durere de dinți ajungeau pe mâinile dentistului sau ale fierarului local, care țineau loc de chirurg.
O extracție oribilă, în jurul anului 1870. Capul pacientului trebuia fixat de scaun cu un prosop, pentru a nu se mișca din cauza durerii
Acești „chirurgi” amatori foloseau clești sau forcepsuri pentru a extrage dintele stricat. Aceasta se întâmpla adeseori fără niciun anestezic, care să liniștească durerea îngrozitoare.
Zeci de mii de oameni au murit din cauza tratamentului de mântuială, a infecțiilor și altor complicații. Pentru majoritatea secolului XIX, stomatologia era un spectacol de groază ascuns, în Marea Britanie.
Aceasta s-a întâmplat până când Legea Dentiștilor a fost dată în 1878. Aceasta limita titlul de „dentist” sau „chirurg dentar” la practicanții înregistrați.
Imaginea acestei extracții a fost transformată într-o operă de artă intitulată „Extracție fără durere” și a fost realizată în Anglia
Imaginile remarcabile care s-au păstrat și care datează din secolul XIX și începutul secolului XX ne arată ororile stomatologiei. Ele demonstrează cât de periculoasă și dureroasă putea fi o vizită la dentist.
De multe ori, asistenții erau nevoiți să imobilizeze fizic pacienții panicați, în timp ce dentiștii încearcau să-și facă treaba cât de bine puteau.
Într-o fotografie din 1855, pacientul se holbează cu disperare la aparatul de fotografiat, în timp ce se ține de mâna dentistului său. Acesta îi smulge dintele cu cleștele.
Stomatologia în armată
În ciuda avansului stomatologiei în secolul XX, soldații de pe front erau supuși tehnicilor arhaice din deceniile anterioare. Facilitățile disponibile erau limitate.
Trupele ambelor părți ale conflictelor din Primul și Al Doilea Război Mondial trebuiau să treacă prin proceduri dureroase, dacă aveau o problemă cu dinții.
Un medic dentist militar operează soldați pe front, în timpul Primului Război Mondial (dreapta). Un alt dentist operează fără anestezic un soldat englez, în Al Doilea Război Mondial (stânga)
Din nefericire, datorită condițiilor de viață pe care le aveau de îndurat, igiena orală nu era la apogeu. Aceasta mai ales în timpul Primului Război Mondial.
Pentru ofițerii aflați la comandă, potențialele epidemii, care puteau distruge o armată sau personalul uni vas, erau o prioritate mult mai importantă. Astfel de epidemii puteau fi cele de holeră, tifos, sau febră galbenă.
Un exemplu de cât de încet țineau pasul forțele armate cu avansurile medicinei a fost Războiul Burilor. Legea Dentiștilor fusese dată cu 30 de ani înainte.
Un dentist din Războiul Civil American examinează un soldat. Abia la începutul Războiului Civil (1861-1865) stomatologia a fost recunoscută ca profesie în domeniul medical
Cu toate acestea, mii de soldați au trebuit să fie trimiși înapoi în Marea Britanie. La începutul Celui De-al Doilea Război Mondial, au fost recrutați în număr mare ofițeri dentiști.
Majoritatea au fost trimiși în bazele sau pe navele mai mari. Totuși, erau folosite unități mobile în caravane. Acestea se îngrijau de formațiunile mai mici și mai îndepărtate.
De când ne periem dinții?
La fel ca astăzi, degradarea danturii era o parte neplăcută a vieții. Pentru cea mai mare parte a secolului XIX și începutul secolului XX, extracția era singurul tratament disponibil.
În 1873 a apărut prima pastă de dinţi produsă de Colgate, care se vindea în borcane. În 1885 a fost comercializată şi prima periuţă de dinţi în America, produsă de H. N. Wadsworth.
În 1939 a apărut cea electrică, produsă în Elveţia. Cei care au folosit însă primii o formă rudimentară a periuţei au fost chinezii antici, care utilizau păr de porc sau bucăţi de lemn pe care le mestecau pentru a-şi curăţa dinţii.
Curăţarea zilnică a dinţilor a devenit un obicei de masă abia după cel De-al Doilea Război Mondial, ceea ce înseamnă că istoria omenirii a fost marcată de durerile de dinţi mai mult decât ne-am fi imaginat.
