„Tunsoarea-ghilotină”: Originile sângeroase ale modei părului scurt

De-a lungul istoriei, femeile au purtat, în mod tradițional, părul lung. Când a devenit la modă părul scurt? Aruncând o privire peste fotografiile de avangardă vechi, am putea spune că schimbarea s-a petrecut în urmă cu aproximativ un secol.

Totuși, această tunsoare își are originile în secolul XVIII, în vremurile tulburi ale Revoluției Franceze. Atunci, mulți tineri și tinere din clasele superioare și mijlocii au început să poarte părul scurt. Frizura se numea „tunsoarea Titus” sau „coafura à la Titus”.

Voltaire și „Brutus”

Voltaire
Scriitorul francez Voltaire a avut, fără să vrea, o contribuție la apariția unei noi tunsori. Foto: Pinterest

Denumirea făcea referire la Titus Junius Brutus, fiul cel mai mare al lui Lucius Junius Brutus, care a fondat republica romană în 509 î.e.n., prin răsturnarea monarhiei.

Legătura improbabilă între nobilul roman și tunsoarea franceză din secolul al XVIII-lea începe în 1729, cu scriitorul iluminist Voltaire, care tocmai terminase o tragedie în cinci acte, numită „Brutus”.

Piesa avea la bază o legendă cu privire la Titus Junius Brutus, care a fost condamnat la moarte de tatăl său pentru că participase la o conspirație ce viza reinstituirea monarhiei, impunându-l pe tron pe regele Lucius Tarquinius Superbus.

Titus era îndrăgostit nebunește de Tullie, fiica regelui etrusc. Folosindu-se de această relație, complotiștii l-ar fi determinat pe Titus să trădeze republica.

Lucius Junius Brutus
Lucius Junius Brutus a ordonat executarea propriului său fiu. Foto: Wikimedia

Când Senatul l-a predat pe Titus, Lucius Junius Brutus și-a iertat fiul, dar a insistat că acesta trebuie executat pentru a asigura supraviețuirea republicii.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

„Brutus” a fost una dintre piesele mai puțin reușite ale lui Voltaire. Când a fost pusă în scenă pentru prima dată, în 1730, a primit numeroase critici, iar spectacolele au fost anulate după doar 15 reprezentații.

Însă piesa a fost „reînviată” în timpul Revoluției Franceze, iar de data aceasta, datorită contextului politic, a fost primită cu entuziasm.

Pe 30 mai 1791, la comemorarea a 13 ani de la moartea lui Voltaire, piesa a fost jucată pe scenele Théâtre de la Nation și Théâtre de la République.

Tunsoare 02
Foto: Wikimedia

Actorul care l-a interpretat pe Titus era costumat în togă și purta părul scurt, o priveliște neobișnuită la acea vreme. La câteva zile după reprezentație, foarte mulți tineri din Paris și-au tuns părul scurt, ca Titus.

Victimele ghilotinate ajung să „dicteze” moda

Dar coafura Titus are și o legătură sinistră cu Revoluția Franceză: lama ghilotinei. Potrivit Estetica Magazine, după Marea Teroare, perioadă în care mii de oameni au fost executați în public, a devenit o modă în rândul tinerilor să imite aspectul victimelor ghilotinate.

Pentru a se asigura că lama ghilotinei taie fără piedici gâturile condamnaților, călăii le tăiau mai întâi părul. Impresionați, mulți tineri care au asistat la ghilotinări au început să se tundă scurt.

Deși nu există dovezi istorice clare, unele anecdote amintesc că, în acea perioadă, francezii obișnuiau să organizeze baluri și petreceri cu tematică, numite „bals des victimes” („balurile victimelor”), pentru a sărbători căderea vechiului regim.

Juliette Recamier
Tot mai multe femei au început să adopte coafura à la Titus. Foto: Wikimedia

Se spune că participanții la aceste baluri se îmbrăcau cu haine răpciugoase și cu sandale (o aluzie la faptul că cei condamnați se deplasau desculți spre eșafod).

Au apărut, desigur, și critici ai coafurii à la Titus, pe care o catalogau drept masculină și nefirească. Ziarele vremii scriau că această tunsoare făcea ca „părul să arate mai rău decât orice altă malformație pe care femeia ar putea-o avea”.

Părul scurt, considerat nesănătos

Criticii susțineau că părul scurt este și nesănătos:

„Părul scurt și nepudrat expune scalpul la vicisitudinile atmosferei; necesitatea de a spăla părul pentru a-l menține curat – fie cu apă rece, fie cu apă caldă – trebuie că multiplică efectele și determină o perspirație neobișnuită”, susțineau detractorii noii coafuri.

Tunsoare
Foto. Wikimedia

Acest lucru, credeau ei, putea cauza inflamații, migrene, conjunctivită, dureri de ureche și de gât. Dar, începând cu anul 1800, coafura à la Titus a început să capete un aspect mai rafinat.

Femeile foloseau pomadă pentru a defini buclele și pentru a crea un efect de ciufulire. Uneori, își decorau părul cu flori și panglici.

Populară în timpul Revoluției Franceze, coafura a rămas la modă și în anii care au urmat, iar ziarul The Times din Londra raporta, în 1802, că aproape două treimi din femeile din Paris poartă coafura à la Titus.


Ți-a plăcut acest articol? Îți recomandăm și Marea Teroare: Vremea când copiii decapitau șobolani vii cu ghilotina. Iar dacă te interesează cum percepeau estetica oamenii din trecut, descoperă 7 standarde de frumusețe incredibile din istorie.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu