Experimentul din 1966 care a arătat că oricine poate proiecta o bombă atomică

La 16 octombrie 1964, China a detonat un dispozitiv nuclear de 22 de kilotone la situl de testare Lop Nur, devenind astfel a cincea putere nucleară din lume și prima țară asiatică deținătoare de capacități atomice.

Statele Unite monitorizau de ceva timp situl Lop Nur și erau conștiente că testul chinez era iminent. Ceea ce îi îngrijora pe americani, însă, era „necunoscutul”. Câte alte state mai lucrau la arme nucleare fără știința SUA? Ce țară urma să dezvolte arme nucleare? Cât de ușor sau de dificil era să realizeze acest lucru?

În timpul unei conferințe de presă din 1963, președintele John F. Kennedy a prezis că în anii 1970 aveau să apară între 15 și 20 de puteri nucleare, ceea ce ar fi reprezentat „cel mai mare pericol posibil”.

Foto: FreeImages.com
Foto: FreeImages.com

Pentru a evalua mai bine amenințarea proliferării nucleare, Laboratorul de Radiații Lawrence din Livermore, California, a dorit să afle de ce ar fi nevoie pentru ca un grup de oameni extrem de inteligenți, dar fără acces la cercetări clasificate, să construiască o bombă atomică. L-au numit „Experimentul Nth Country” („Țara nr. N”).

Laboratorul a angajat trei fizicieni – Dave Dobson, David Pipkorn și Rob Selden – care își luaseră recent doctoratul în fizică, dar care nu aveau mai deloc experiență în domeniul fizicii nucleare. Aceștia au fost însărcinați să proiecteze o armă nucleară cu o „putere semnificativă din punct de vedere militar”, folosind doar informații publice.

Experimentul a început în mai 1964, dar Pipkorn a plecat în scurt timp, lăsându-i doar pe Dobson și Selden să ducă la bun sfârșit sarcina, ceea ce au și făcut în mai puțin de trei ani.

„Este o poveste foarte ciudată”, a declarat Selden pentru The Guardian într-un interviu din 2003. Pe atunci, Selden era un simplu soldat de 28 de ani, recent înrolat în armată, când a primit un mesaj prin care i se spunea că Edward Teller, părintele bombei cu hidrogen și o figură marcantă a programului atomic american, dorea să îl vadă.

„M-am dus la Washington și am petrecut o seară împreună. A început să mă întrebe în detaliu despre fizica fabricării unei arme nucleare, iar eu nu știam nimic. Pe măsură ce seara trecea, știam din ce în ce mai puțin. Am plecat foarte, foarte descurajat. Două zile mai târziu, a venit un telefon: vor să vii la Livermore”, a povestit Selden.

Foto: iStockPhoto.com
Dave Dobson în 1964. Foto: iStockPhoto.com
Foto: Wikimedia
Rob Selden. Foto: Wikimedia

Dave Dobson a fost introdus în proiect într-un mod la fel de suprarealist. Șeful instituției i-a oferit un loc de muncă promițându-i o activitate „interesantă”, dar a refuzat să divulge detalii dacă nu accepta postul. A aflat abia după aceea care erau așteptările în ceea ce îl privea pe el.

Li s-a interzis să consulte cercetări clasificate, în schimb, tot ceea ce produceau – diagrame și note – devenea automat clasificat. Deoarece bomba pe care o proiectau nu urma să fie construită și detonată în realitate, trebuiau să găsească o modalitate de a-și testa proiectul pe parcurs, pentru a rectifica greșelile și a face modificări.

În acest scop, autoritățile de la Livermore au conceput un „ritual obscur, coregrafiat cu precizie”, în care proiectanții trebuiau să explice pe larg, pe hârtie, ce parte a proiectului în curs de dezvoltare doreau să testeze, iar apoi să transmită documentele experților.

Rezultatele se întorceau după câteva zile, dar Dobson și Selden nu aveau cum să știe dacă aceste rezultate erau obținute în urma unor teste reale sau a unor calcule ipotetice.

Cunoștințele lui Dobson despre bombele nucleare erau cel mult rudimentare. El nu auzise niciodată termenii Trinity (numele de cod al locului unde a fost detonată prima bombă nucleară din lume), Little Boy sau Fat Man (numele bombelor atomice aruncate de SUA peste Japonia).

Unicul contact cu domeniul nuclear fusese o expoziție pe care o văzuse, în care un model de reacție în lanț fusese construit folosind capcane pentru șoareci și mingi de ping-pong. Seldan era la fel de neștiutor. A găsit o carte despre Proiectul Manhattan care a culminat cu dezvoltarea bombei în America.

„Ne-a oferit o hartă, dar știam că erau idei importante pe care le omiseseră în mod deliberat pentru că erau secrete”, a spus Dobson.

O decizie-cheie pe care au trebuit să o ia la începutul experimentului a fost să decidă ce tip de design să aleagă – stilul tun, precum cel din bomba aruncată la Hiroshima, sau stilul de implozie, mai dificil din punct de vedere tehnic, care a fost folosit la Nagasaki.

Detonatorul de tip pistol era ușor, dar necesita mai mult material fisionabil, în timp ce tipul de tip implozie era dificil de proiectat, dar necesita mai puțin material. Deoarece procurarea materialului a fost cu siguranță cea mai dificilă parte (fizicienii nu trebuiau de fapt să procure material, ci doar presupuneau că aveau cantitatea necesară), Dobson și Selden au ales tipul cu implozie.

Foto: FreeImages.com
Dispozitiv nuclear de tip explozie. Imagine: High Point University

„Obținerea materialului fisionabil este cu adevărat problema majoră, de acesta depinde întregul proiect. Mulți oameni exagerează cât de ușor este. Chiar trebuie să o faci bine și există mii de moduri de a o face greșit. Nu poți pur și simplu să ghicești”, a declarat Selden.

În cele din urmă, spre sfârșitul anului 1966, la doi ani și jumătate după ce au început, fizicienii au prezentat un document care descria, în termeni inginerești preciși, ceea ce și-au propus să construiască și ce materiale erau implicate. Întreaga lucrare era atât de detaliată, „încât bomba ar fi putut fi asamblată de orice meșter mecanic”, a spus Selden.

În următoarele două săptămâni, Dobson și Selden au fost interogați de eșaloanele superioare de la Washington, care i-au chestionat cu privire la munca lor și la sursele din care știau ceea ce știau. În tot acest timp, lui Dobson și Selden nu li s-a spus dacă cei trei ani de muncă au fost sau nu fructuoși.

În cele din urmă, după o prezentare la Livermore, un cercetător senior pe nume Jim Frank i-a tras deoparte și le-a spus că experimentul a fost un succes răsunător. Dacă ar fi fost pus în practică, „ar fi făcut o explozie impresionantă, la fel de mare ca la Hiroshima”, le-a spus Frank.

Selden și Dobson au dovedit că există suficiente informații care circulă liber în biblioteci (și pe internet, în zilele noastre) cu ajutorul cărora orice persoană pricepută la tehnică și cu resursele potrivite ar putea crea o bombă atomică.

După ce a finalizat cu succes Experimentul Nth Country, Selden a rămas în armată și a devenit membru al Consiliului Științific Consultativ al Forțelor Aeriene ale SUA. Dobson, pe de altă parte, a fost atât de tulburat de experiența sa de la Livermore, încât a părăsit definitiv acest sector de cercetare.

„Una era să lucrezi la un proiect care, se spera, urma să îi lumineze pe cei care luau decizii, astfel încât aceștia să vadă că armele erau ușor de conceput, și alta era să te duci și să spui: Hai să facem un dispozitiv termonuclear cu un diametru de numai 10 centimetri. Asta înseamnă o accelerare a cursei înarmărilor, iar eu nu prea am vrut să fac așa ceva”, a mărturisit Dobson

Ca să știi mai mult, citește „Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea”

O remarcabilă antologie ce reunește scrisori celebre într-un impresionant arc de timp care străbate vremurile, purtându-ne din Antichitate până în vremurile noastre și vorbindu-ne despre putere, iubire, creație, sex, credință și război, „Pecetluite în istorie” este un autentic omagiu adus genului epistolar, oferind cele mai faimoase scrisori care au marcat istoria lumii, cultura universală și viața intimă a unor personaje ilustre.

Reputatul istoric Simon Sebag Montefiore a realizat o selecție de peste o sută de epistole, din care unele sunt pline de noblețe și înălțătoare, altele detestabile și tulburătoare, unele se constituie în adevărate capodopere literare, altele sunt brutale, dure și șocante; multe sunt erotice, altele sfâșietoare.

În binecunoscutul său stil antrenant de talentat narator, Montefiore ne arată de ce aceste scrisori sunt o lectură indispensabilă: cum ele ne descifrează trecutul, ne îmbogățesc viața de azi și ne luminează ziua de mâine.

„Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu