În apropierea satului Dargavs, din Osetia de Nord, o regiune din Rusia, se află o necropolă mistică situată deasupra solului, cu morminte antice elaborate, numită Orașul Morților. Aici, locuitorii văii i-au îngropat pe cei dragi alături de hainele și obiectele lor personale.
Valea are lungimea de 17 kilometri, iar cimitirul conține 99 de morminte și cripte de piatră. Orașul Morților este menționat pentru prima dată la începutul secolului XIV (însă unele surse spun că cele mai vechi cripte datează din secolul XII).
Strămoșii osetinilor s-au stabilit pe cele cinci coame muntoase iar necropola a fost făcută într-o locație atât de dificilă fiindcă, pe atunci, pământul era foarte scump și cimitirul trebuia plasat pe o bucată de pământ altfel inutilă.
Dispunerea și „planul” sunt foarte similare cu cele ale necropolei din Itum-Kali, unde mormintele și criptele au fost plasate pe dealuri sau pe versanții muntoși în mod grupat, deși unele cripte sunt izolate.
În cel mai înalt punct – sau, cel puțin, mai sus decât restul clădirilor – trebuie să existe un turn care să vegheze peste morți. Localnicii își îngroapă morții aici de sute de ani și în fiecare criptă s-au găsit oase și cranii de om.
Interesant este faptul că morții au fost îngropați în niște structuri de lemn asemănătoare cu niște bărci. Lângă sat nu există râuri navigabile, însă se crede că morții erau astfel îngropați deoarece se credea că sufletele lor erau nevoite să traverseze un râu mare după moarte.
Un alt lucru interesant este că, în fața fiecărei cripte se află fântâni, în care membrii familiei aruncau monede, în speranța că bănuții vor lovi pietre, ceea ce era un semn bun care arăta că decedatul avea să ajungă în paradis.
Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!
Fii fără grijă, nu facem spam.
Acest loc este învăluit în multe legende și mituri. Se spune că familii întregi au fost ucise de ciumă. Potrivit legendei, în secolul XVIII, ciuma a măturat Osetia, ucigând 90% din populație.
Clanurile osetine au construit case de carantină ca să se izoleze de sat, așteptându-și cu răbdare sfârșitul. Când au murit, cadavrele au fost lăsate să putrezească în aceste case.
Un alt mit spune că locul este blestemat și niciun om care se aventurează aici nu va scăpa viu. Acesta este unul dintre motivele pentru care localnicii încearcă să evite să intre în Orașul Morților.
În continuare, citește despre:
Citește în continuare