Din nevoia de a se proteja în vremuri de criză, oamenii au construit sute de orașe subterane, peste tot în lume. Unele au fost săpate acum mii de ani, de popoare antice dispărute, și au o arhitectură maiestuoasă.

Altele au fost construite recent și, surprinzător, încă adăpostesc grupuri mari de oameni. În acest articol îți prezentăm cinci orașe subterane, construite în epoci diferite, care sunt niște realizări inginerești de excepție.

Cunoscut ca „Orașul Trandafir” sau „Orașul Pierdut” (fiindcă e cioplit în calcar roz și constituie un mister pentru lumea întreagă), orașul Petra, din Iordania, se află sub pământ în proporție de 85%.

Se crede că această așezare superbă a fost construită de nabateeni în secolul II, în mijlocul deșertului. Orașul, în care au fost turnate numeroase filme, a fost desemnat una dintre cele șapte noi minuni ale lumii și se află pe lista patrimoniului UNESCO.

Așezarea cuprinde sute de case, obeliscuri, temple și o mănăstire cu 800 de trepte tăiate în piatră. Tot aici se află și un amfiteatru în stil roman, care putea găzdui până la 3.000 de oameni.

Toate acestea se află în partea explorată a orașului, iar ceea ce se află în subteran rămâne încă un mister. În 2016, cu ajutorul sateliților, arheologii au descoperit o structură de mari dimensiuni, necunoscută până atunci, îngropată sub nisipul de la Petra.

Sub orașul francez Naours se află o așezare cu 300 de încăperi. Complexul, care datează din secolul III, are 28 de galerii și este dotat cu tot ce trebuie pentru supraviețuire: fântâni, brutării, capele și grajduri.

De-a lungul timpului, orașul a fost folosit drept adăpost împotriva invadatorilor. Cel mai intens a fost utilizat în timpul Războiului de Treizeci de Ani, între 1618 și 1648.

Sătenii din Naours se adăposteau aici, împreună cu animalele lor, de armatele care loveau nordul Franței.

După aceea, pe măsură ce Europa a devenit mai stabilă și mai sigură, peste așezare s-a așternut uitarea. A fost redescoperită în 1887 de un bărbat care își renova casa și a devenit o atracție turistică importantă.

În timpul Primului Război Mondial, orașul a fost folosit pentru recreere. Aici își petreceau timpul liber soldații angrenați în bătălia de pe Somme.

Naours a fost vizitat în special de militari australieni, care și-au gravat numele pe pereți. Peste 2.000 de australieni s-au semnat pe pereții de piatră, unii menționând batalioanele din care făceau parte și chiar și adresele de acasă.

Nushabad este unul dintre cele mai celebre orașe subterane. A fost construit de perși acum 1.500 de ani, pe teritoriul de astăzi al Iranului, pentru a se proteja de invazii.

Considerat o minune arhitecturală, orașul se întinde pe trei niveluri și are numeroase tuneluri, camere, guri de aerisire, țevi de apă, toalete și chiar și capcane pentru invadatori.

Fiecare familie care se adăpostea aici avea o cameră a ei, care era conectată de alte camere printr-un coridor. Tunelurile orașului aveau deschideri în mai multe zone de adunare importante.

Războiul Rece și amenințarea nucleară au determinat construirea de numeroase orașe subterane.

La începutul anilor ’70, autoritățile din Beijing au construit o așezare menită să adăpostească șase milioane de oameni, în eventualitatea unui atac nuclear lansat de URSS.

Între 1969 și 1979, 300.000 de muncitori au lucrat la construirea acestei așezări subterane. Orașul are 85 de kilometri pătrați, iar cele 90 de căi de acces au fost mascate de diverse magazine, case și zone de la suprafață.

În acest mega-adăpost au fost construite clinici, teatre, fabrici, școli, restaurante, depozite și chiar și un patinoar. Inginerii au identificat zone unde puteau fi săpate fântâni și au creat 2.300 de puțuri de ventilație. În cazul unui atac chimic, aceste puțuri puteau fi sigilate.

După ce Războiul Rece a luat sfârșit, scopul primordial al orașul a dispărut. Unele dintre structurile lui au fost transformate în hoteluri ieftine, teatre și centre pentru cumpărături.

Mulți locuitori îl folosesc pentru a se feri de temperaturile extreme, fiindcă adăpostul rămâne cald iarna și răcoros vara. Orașul nu a fost folosit niciodată în scopul pentru care a fost gândit, însă nu a fost încă abandonat.

Ramenki-43 este un oraș subteran situat în Moscova, construit la mijlocul anilor ’80. Așezarea se află la adâncimea de 180 de metri și este unul dintre acele orașe subterane al căror scop era să protejeze populația de un atac nuclear.

Un articol din revista Times a menționat pentru prima dată existența acestui oraș situat în districtul Ramenki, din sud-vestul capitalei ruse, lângă sediul Universității de Stat din Moscova.

Sub pseudonimul „ofițer KGB”, jurnalistul care a scris articolul a afirmat că participase la construirea orașului. Potrivit acestuia, Ramenki-43 trebuia să servească drept adăpost pentru 15.000 de oameni în caz de război nuclear.

Dispunea de facilități și provizii suficiente pentru trei decenii.

Ți-a plăcut acest articol? Citește și despre orașele subterane secrete din Turcia. Apoi, citește poveștile a cinci orașe dispărute, regăsite după secole de căutări.