Operațiunile sub steag străin, cele mai perfide atacuri militare?

În seara zilei de 31 august 1939, mai mulți agenți naziști deghizați în soldați polonezi au luat cu asalt stația radio Gleiwitz (Gliwice), de pe granița Germaniei cu Polonia, și au transmis un scurt mesaj antigerman în limba poloneză, apoi au părăsit locul.

Au lăsat în urmă cadavrele mai multor prizonieri din lagărul de concentrare de la Dachau, care fuseseră uciși și îmbrăcați în uniforme germane.

Avion Douglas A-26 C american vopsit în culorile Forțelor Aeriene Cubaneze și folosit invazia din Golful Porcilor, organizată de CIA în aprilie 1961. Foto: Wikimedia

Atacul a făcut parte dintr-o serie de acțiuni desfășurate de naziști de-a lungul frontierei și folosite pentru a justifica atacul Germaniei asupra Poloniei a doua zi.

Înscenarea de la stația Gleiwitz a fost o clasică operațiune sub steag străin.

Ce sunt operațiunile sub steag străin

Așadar, ce sunt operațiunile sub steag străin? Termenul a fost folosit prima dată cu referire la navele de pirați care arborau drapelele altor națiuni, pentru a înșela echipajele țintelor (nave comerciale) și a le face să creadă că aveau de-a face cu nave prietenoase, potrivit History.

De multe ori, chiar înainte de a ataca, pirații arborau și adevăratele lor culori, care fluturau alături de steagul străin pe tot parcursul luptei, de unde și termenul atac sub steag străin.

De-a lungul timpului, steag străin a ajuns să fie o etichetă pusă oricărei operațiuni care urmărea să transfere altuia responsabilitatea celui care o desfășura, așa cum a fost cazul naziștilor de la Gleiwitz.

Unul dintre cele mai faimoase incidente considerate operațiune sub steag străin este incendierea clădirii Reichstag-ului (parlamentul german), care a avut loc în noaptea de 27/28 februarie 1933.

Un singur simpatizant comunist, Marinus van de Lubbe, a fost arestat și acuzat de incendierea clădirii. Acest lucru le-a furnizat lui Hitler și ministrului propagandei, Joseph Goebbels, scuza de care aveau nevoie pentru a elimina opoziția din Germania, în special a comuniștilor.

Puterile pe care Hitler și Partidul Nazist le-au dobândit imediat după incendiu i-au făcut pe mulți istorici să creadă Reichstag-ul nu a fost incendiat de un comunist care a acționat de unul singur, ci chiar de către naziști.

Alfred Naujocks, membru SS, principalul organizator al înscenării de la stația Gleiwitz, sub comanda lui Reinhard Heydrich. Foto: Wikimedia

Desigur, nu doar naziștii sunt acuzați că au efectuat operațiuni sub steag străin. În noiembrie 1939, satul rus Mainila a fost bombardat de o forță necunoscută.

Satul se afla aproape de granița cu Finlanda, iar atacul a fost folosit de sovietici ca pretext pentru a rupe pactul de neagresiune semnat cu Finlanda, lansând o invazie în această țară.

Conflictul este cunoscut astăzi drept Războiul de Iarnă. În cele din urmă, istoricii (inclusiv cei ruși) au ajuns la concluzia că bombardarea satului de graniță a fost o operațiune sub steag străin efectuată de NKVD, instituție transformată ulterior în KGB.

Ca urmare a războiului dintre sovietici și finlandezi, Finlanda s-a alăturat Germaniei în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Operațiuni sub steag străin au fost desfășurate pe tot parcursul războiului. Una dintre cele mai faimoase a fost atacul asupra docurilor din Saint Nazaire, Franța.

Acolo, un comando britanic a reușit să dirijeze un vechi distrugător britanic (încărcat cu explozivi și făcut să arate ca o navă germană) atât de aproape de port, încât a distrus tot atunci când a fost aruncat în aer.

După război, Statele Unite și Marea Britanie au organizat împreună operațiuni sub steag străin în timpul loviturii de stat din Iran, în 1953.

Premierul iranian Mohammad Mosaddegh în timpul arestului la domiciliu. Foto: Wikimedia

Scopul operațiunilor desfășurate în țară a fost subminarea guvernului condus de Mohammad Mosaddegh, care comisese greșeala de a naționaliza companiile petroliere.

Acest lucru i-a enervat pe liderii  SUA și ai Marii Britanii, care au decis să lanseze o serie de bombardamente asupra unor moschei și persoane importante, dând apoi vina pe comuniști.

Protestele populației împotriva lui Mossadegh au luat amploare, fiind întreținute de CIA și MI6, iar Mossadegh a fost demis din funcție de către șahul Iranului și plasat în arest la domiciliu (a rămas ]n arest până la moarte, în 1967).

Până în 2013, Washingtonul a negat cu vehemență implicarea în această operațiune sub steag străin.

Chiar dacă asupra focului de la Reichstag încă planează întrebări, există o anumită operațiune sub steag străin care ar putea fi considerată caz-școală pentru a explica și mai bine acest concept.

Operațiunea Northwoods a fost un plan secret propus de CIA la începutul anilor ‘60, în care statul american urma să comită acte de terorism împotriva propriilor cetățeni, astfel încât să le poată pune apoi în seama Cubei, ca să poată justifica o invazie prin care să îl înlăture pe Fidel Castro.

Planul Northwoods a ajuns pe biroul președintelui american de atunci, John F. Kennedy, care în cele din urmă a respins ideea.

Iată o altă operațiune sub steag străin care a fost gândită de americani, dar care, spre deosebire de Northwoods, a și fost pusă în practică.

Cine a declanșat, de fapt, Războiul din Vietnam

USS MAddox. Foto: Wikimedia

Pe 2 august 1964, distrugătorul USS Maddox a fost atacat de trei nave vietnameze în Golful Tonkin, în Marea Chinei de Sud.

O agenție a SUA a înscenat apoi un al doilea atac sub steag străin, două zile mai târziu, drept pentru care Congresul SUA a adoptat imediat o rezoluție care a condus la desfășurarea de trupe în țara asiatică, în dezastrul care a ajuns să fie cunoscut drept Războiul din Vietnam.

Desigur, nu doar americanii și europenii au fost acuzați că au participat la operațiuni sub steag străin. Serviciile secrete israeliene sunt acuzate că, între 1979 și 1983, au instigat o serie de atacuri cu bombă în Liban, omorând sute de libanezi și palestinieni.

Deși bombardamentele au fost revendicate de organizația teroristă Frontul pentru Eliberarea Libanului, mulți cred că bombele au fost detonate de israelieni pentru a provoca tulburări care să justifice o invazie israeliană în Liban.

Cu toate că un general israelian a recunoscut că atacurile au fost efectuate de țara sa, oficial, Israelul neagă orice implicare.

Întrebările de la 11 septembrie

Apropiindu-ne de zilele noastre, lucrurile devin ceva mai tulburi. Astăzi, orice discuție cu privire la operațiunile sub steag străin naște reacții aprinse pe internet.

Pentru mulți adepți ai teoriei conspirației, cea mai mare operațiune sub steag străin din istoria contemporană s-a desfășurat la 11 septembrie 2001, când au fost atacate complexul World Trade Center și Pentagonul.

Clădirea 7 din complexul World Trade Center s-a prăbușit precum „turnurile gemene”, cu toate că nu a fost lovită de avioane. Foto: Pinterest

Mulți cred că aceste atacuri au fost efectuate în mod deliberat de guvernul SUA ca o modalitate de a justifica atacurile ulterioare asupra Afganistanului și Irakului.

Susținătorii acestei teorii subliniază discrepanțele din raportul oficial cu privire la distrugerea World Trade Center, concentrându-se în primul rând pe prăbușirea celor trei turnuri, în special pe clădirea nr. 7 din complexul World Trade Center, care s-a prăbușit ca prin implozie, fără să fi fost lovită de avioane.

Conform acestei ipoteze, turnurile nu ar fi putut fi doborâte doar în urma atacului cu avioane de pasageri, ci trebuie să se fi folosit și alte mijloace, cum ar fi exploziile controlate.

Afirmațiile potrivit cărora atacurile de la 11 septembrie au fost organizate de „cineva” din interiorul aparatului de stat american au fost contestate cu vehemență atât de guvernul SUA, cât și de experți din diferite domenii.

Totuși, este foarte puțin probabil ca nenumăratele teorii ale conspirației cu privire la evenimentele de la 11 septembrie 2001 să dispară vreodată.

Am ajuns să trăim într-o epocă în care nimic nu este ceea ce pare, când totul poate fi etichetat „conspirație”, iar dovezile, indiferent cât de solide ar fi, au tot mai puțină putere să schimbe convingeri.

De-a lungul istoriei au fost documentate mai multe operațiuni sub steag străin, iar existența acestora este astăzi combustibilul ce alimentează neîncrederea milioanelor de oameni din întreaga lume, care privesc cu scepticism orice acțiune întreprinsă de autorități.

Un lucru este cert: operațiunea sub steag străin a parcurs un drum lung de la vremea navelor de pirați care arborau steaguri false pentru a pune mâna pe bogățiile celor care credeau că sunt abordați de prieteni.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu