Femeile-samurai din Japonia: Povestea teribilelor Onna-bugeisha

Când auzim termenul de samurai, ne gândim automat la bărbați, dar în Japonia au existat și Onna-bugeisha, femei-samurai care erau la fel de neînfricate.

Cu mult timp înainte ca Occidentul să considere că războinicii samurai erau, fără excepție, bărbați, a existat un grup de femei-samurai, luptătoare la fel de puternice și letale precum omologii lor masculini.

O Onna-bugeisha tradițională, mânuind o naginata. Foto: Wikimedia

Erau cunoscute drept Onna-bugeisha. Erau antrenate la fel ca bărbații, pentru autoapărare și manevre ofensive. Erau pregătite să folosească naginata, o armă asemănătoare unei săbii, cu mâner lung ca de suliță.

De-a lungul anilor, au luptat alături de samuraii bărbați, fiind judecate după aceleași standarde și având aceleași îndatoriri. Una dintre primele femei-samurai a fost împărăteasa Jingu.

În anul 200, a condus personal armata în bătălie, în cadrul războiului de cucerire a Coreei. Deși exista ideea răspândită că femeile le erau inferioare bărbaților, că trebuie să fie supuse și să aibă grijă de treburile casei, pentru femeile precum Jingu se făceau excepții.

Împărăteasa Jingu și supușii ei. Foto: Wikimedia

Onna-bugeisha erau considerate puternice, independente și erau încurajate să lupte alături de samuraii bărbați. După ce Jingu a deschis calea, alte Onna-bugeisha și-au făcut apariția.

Între 1180 și 1185, a izbucnit un război între două clanuri japoneze importante. Cunoscut drept Războiul Genpei, conflictul a implicat clanurile Minamoto și Taira, care se luptau pentru dominație.

În cele din urmă, clanul Minamoto a câștigat, însă poate că această facțiune nu ar fi fost victorioasă dacă nu ar fi existat Tomoe Gozen. Dacă împărăteasa Jingu era „de nota 10”, Tomoe Gozen era „de nota 11”.

O fotografie a lui Takeko, realizată probabil înainte să fie numită lider al Joshitai. Foto: Wikimedia

Era descrisă ca având un talent incredibil pe câmpul de luptă și un intelect extraordinar. În bătălie, era neîntrecută la lupta cu arcul și la călărit, precum și la mânuirea sabiei katana, o armă tradițională a samurailor.

Era la fel de neînfricată și în afara câmpului de luptă. Trupele îi ascultau ordinele și aveau încredere în instinctul ei. S-a implicat în politică, iar priceperea ei a devenit cunoscută în întreaga Japonie.

În scurt timp, liderul clanului Minamoto a numit-o pe Tomoe Gozen primul mare general al Japoniei. Iar Gozen nu a dezamăgit.

În 1184, a condus 300 de samurai în luptă împotriva a 2.000 de războinici Taira și a fost unul dintre cei cinci supraviețuitori.

Mai târziu în acel an, în timpul Bătăliei de la Awazu, l-a înfrânt pe războinicul de frunte al clanului Musashi, Honda no Moroshige, decapitându-l și păstrându-i capul drept trofeu.

Puține lucruri se știu despre soarta ei după bătălie. Unii spun că a luptat cu curaj până la moarte, alții spun că a plecat pe cal, luând cu ea capul lui Moroshige.

Nu există alte relatări despre Gozen după această bătălie, însă unele surse spun că s-a căsătorit cu un samurai, iar după moartea acestuia s-a călugărit. Timp de secole după faptele ei, femeile-samurai și-au făcut simțită prezența.

O recreare a unei fotografii a lui Takeko, fotografie realizată în secolul XIX. Foto: Wikimedia

Femeile alcătuiau o parte semnificativă din corpul samurailor, protejând satele și înființând școli pentru a instrui femeile în arta războiului și în mânuirea sabiei naginata.

În Japonia existau numeroase clanuri și toate aveau în rândurile lor femei-samurai. În cele din urmă, într-o perioadă de neînțelegeri între clanul Tokugawa, care se afla la conducere, și curtea imperială, în 1868, s-a creat un grup special de femei războinice numite „Joshitai”, conduse de o Onna-bugeisha de 21 de ani, pe nume Nakano Takeko.

Takeko fusese antrenată și ea în folosirea naginata. În plus, fusese antrenată în arte marțiale și fusese foarte bine educată, deoarece tatăl ei era un oficial de rang înalt de la curtea imperială.

Sub comanda ei, Joshitai i-au urmat pe samuraii bărbați în Bătălia de la Aizu. Au luptat cu curaj alături de bărbați, ucigând mai mulți inamici în luptă corp la corp. Dar Takeko nu avea cum să supraviețuiască glonțului care i-a străpuns pieptul în timpul bătăliei…

Cu ultima răsuflare, i-a cerut surorii ei să o decapiteze, pentru ca inamicii să nu-i ia corpul drept trofeu. Sora ei a făcut ce i s-a cerut și i-a îngropat capul la rădăcina unui pin din templul Aizo Bangemachi. Ulterior, aici a fost ridicat un monument în cinstea ei.

Takeko este considerată a fi fost ultima femeie-samurai semnificativă, iar Bătălia de la Aizu este considerată ultima bătălie la care au luat parte Onna-bugeisha. La scurt timp după aceea, shogunatul, guvernul feudal militar, s-a prăbușit și conducerea țării a fost luată de curtea imperială.

Câteva femei-samurai au reușit, totuși, să supraviețuiască. În întregul secol XIX, femeile au continuat să sfideze tradiția și au luat parte la bătălii.

Între timp, restul lumii a rămas cu ideea că samuraii erau niște bărbați mari și puternici și că femeile erau supuse, uitând de moștenirea legendară a samurailor-femei Onna-bugeisha.


În continuare, află mai multe despre secretele și viața fascinantă a gheișelor din Japonia, apoi descoperă ce înseamnă Seppuku, un ritual japonez tulburător.

Ca să știi mai mult, citește „Cum sa trăiești în stil japonez”

„Cum să trăiești în stil japonez” ne aduce mai aproape o lume care a fascinat și continuă să fascineze prin farmecul ei – Japonia, Ţara Soarelui Răsare. Yutaka Yazawa îmbină cu măiestrie însemnările personale cu informațiile bine documentate, reușind să ne cucerească încă de la primele pagini. Trecem astfel cu ușurință de la prezentarea geografică la cea istorică, de la filozofie și cultură la arta culinară japoneză. Descoperim cum se poate trăi în armonie cu ceilalți într-o metropolă precum Tokyo, dar aflăm mai multe și despre respectul pentru natură, despre ikigai, shinrin-yoku, viaţa de familie, vacanțe și sărbători. Toate acestea sunt un bun prilej de a observa tradițiile japoneze, felul în care au înflorit secole de-a rândul alături de practicile moderne sau cum s-au schimbat odată cu pătrunderea culturii occidentale.

„Cum sa trăiești în stil japonez” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

3 comentarii la „Femeile-samurai din Japonia: Povestea teribilelor Onna-bugeisha”

  1. naginata nu e o sabie. e o arma de distanta medie si intra in categoria halebardelor, avand un maner din lemn de cca 1-1,5 m si continuat cu lama lata, curbata usor.
    intradevar, era folosita cu prepoderenta de femei, dar femeile din casta aristocrata (samuraii) erau educate, fara exceptii, in toate disciplinele martiale, inclusiv katana.
    samurai erau aristocratia japoneza IN TOTALITATEA EI, femei sau barbati. nu a exista nobil care sa nu fie samurai, sau invers.

    Răspunde
  2. Naginata aste o arma agreata de toti samuraii fie barbati sau femei .
    Mai stiu ca au existat in perioada medievala(SENGOKU JIDAI) corpuri de cavalerie care foloseau acest tip de arma , dar mai era folosita cu foarte multa iscusinta si de calugarii budisti.

    Răspunde

Lasă un comentariu