Povestea tragică a lui Joseph Merrick, omul-elefant

Ai auzit până acum de omul-elefant? Joseph Merrick a purtat această poreclă de-a lungul vieții sale scurte și dureroase. Însă povestea întreagă a acestui om este pe atât de șocantă, pe cât este de tragică.

Imaginează-ți că ești părinte și că ai un băiețel frumos și sănătos. Și apoi, imaginează-ți că, de la vârsta de cinci ani, înfățișarea copilului tău se schimbă într-un fel grotesc.

Omul-elefant
Așa arăta Jospeh Merrick în 1889. Foto: Pinterest

Buzele lui, odată perfecte, se umflă. Pielea lui roz se îngroașă și dobândește o nuanță bolnăvicioasă de cenușiu. Din frunte îi iese o umflătură urâtă.

De ceafă pare să îi atârne un sac de carne, ambele picioare îi cresc anormal de mari, iar mâna dreaptă îi devine diformă și noduroasă.

Mâna stângă, încă perfect normală, nu face decât să scoată în evidență transformarea sa în ceea ce lumea va privi ca fiind o monstruozitate.

Joseph și Marry Jane Merrick au trecut prin această experiență îngrozitoare în cazul primului lor născut.

Omul-elefant a suferit mult în scurta sa viață

Omul-elefant
Joseph Merrick, 1889. Foto: Pinterest

Este anul 1866 și ne aflăm în Leicester, Anglia. Din punct de vedere medical, nimeni nu știe ce i se întâmplă copilului tău, așa că te gândești la trecut.

Îți aduci aminte de momentul în care erai însărcinată și ai mers la bâlci. Mulțimea de oameni te-a împins către o paradă a animalelor, care se desfășura în apropiere.

Un elefant se ridică pe două picioare și, pentru un moment, ești prinsă sub picioarele lui și îți este teamă pentru viața ta și a copilului tău nenăscut.

Așa că, ani mai târziu, îi spui că acesta este motivul pentru care corpul lui se deformează văzând cu ochii, pentru care este diferit de ceilalți copii și pentru care trece prin asemenea dureri îngrozitoare.

Omul-elefant
Joseph Merrick, omul-elefant, în 1889. Foto: Pinterest

Aceasta este povestea pe care tânărul Joseph Merrick a auzit-o din gura mamei sale. Mai târziu, el avea să fie cunoscut drept omul-elefant. Merrick a fost convins până în ziua morții că întâmplarea de la bâlci a fost cauza tuturor problemelor sale fizice.

Corpul extrem de diform al lui Merrick nu a fost singura problemă cu care acesta s-a confruntat în scurta sa viață de 27 de ani. S-a rănit la o coapsă când era copil, iar  infecția rezultată l-a lăsat șchiop pentru totdeauna.

Mama lui, de care era foarte apropiat, a murit de pneumonie pe când el avea numai 11 ani. Merrick avea să spună că, dintre toate nenorocirile, moartea mamei a fost „cea mai mare nefericire a vieții mele”.

Fața lui Joseph Merrick era o priveliște de groază

Cam pe atunci, Merrick a renunțat la școală. Faptul că ceilalți copii își băteau joc de el din cauza aspectului și, ulterior, din cauza absenței mamei, erau mai mult decât putea îndura. Merrick scria despre propria lui față că „era o asemenea priveliște, încât nimeni n-ar fi putut să o descrie”.

Cum ar fi putut un băiat precum acesta să supraviețuiască într-o lume atât de crudă? Ca și cum viața lui Joseph Merrick n-ar fi fost deja suficient de tristă, tânărul diform a trebuit să învețe în scurt timp și ce înseamnă să ai o mamă vitregă rea.

Evenimentul a avut loc la numai un an și jumătate după moartea mamei lui naturale. Merrick avea să scrie mai târziu:

„Ea a fost instrumentul care mi-a nefericit complet viața.”

Omul-elefant
Joseph Merrick, 1889. Foto: Pinterest

Tatăl lui nu îi mai păstra niciun fel de afecțiune, așa că nefericitul băiat era complet singur. Dar, din cauza bolii, nu putea nici măcar să fugă de acasă.

Încercase de câteva ori, însă tatăl său îl adusese imediat înapoi. Mama lui vitregă i-a cerut ca, de vreme ce nu mergea la școală, să aducă un venit în casă.

Așa că, la vârsta de 13 ani, omul-elefant s-a angajat într-un magazin unde rula trabucuri. Băiatul a lucrat acolo timp de trei ani, însă mâna care continua să se deformeze nu i-a permis să facă față muncii.

La vârsta de 16 ani, lipsit de un loc de muncă, Merrick bătea străzile în timpul zilei, căutând de lucru. Dacă se întorcea acasă în timpul zilei ca să mănânce prânzul, mama vitregă îl certa, spunându-i că jumătatea din porția pe care o primea era mai mult decât reușise el să câștige în ziua respectivă.

Apoi, Merrick a încercat să vândă bunuri din magazinul tatălui său, bătând din ușă în ușă. Însă fața lui contorsionată îi făcea vorbele de neînțeles, astfel că nu a avut succes.

Omul-elefant pleacă de acasă

Aspectul lui îi speria pe cei mai mulți oameni, care refuzau să îi deschidă ușa. În plus, tatăl său îl bătea foarte tare, așa că, la un moment dat, Merrick și-a părăsit casa pentru totdeauna.

Unchiul lui Merrick a auzit că nepotul lui era fără adăpost și l-a luat să locuiască cu el. În cele din urmă, permisul pentru vânătoarea cu șoimi al unchiului său a fost retras, fiind considerat o amenințare la adresa comunității.

După doi ani, unchiul nu și-a mai permis să îl întrețină. Băiatul, ajuns aproape de vârsta de 18 ani, s-a îndreptat spre azilul din Leicester.

Aici, Joseph Merrick și-a petrecut patru ani, alături de alți bărbați cu vârste cuprinse între 16 și 60 de ani. Lui Merrick nu i-a plăcut deloc șederea în acest loc și și-a dat seama că singura lui șansă de scăpare era să-și folosească diformitatea în cadrul spectacolelor stradale.

Omul-elefant
Craniul diform al lui Joseph Merrick. Foto: Pinterest

Așa că i-a scris lui Sam Torr, administratorul unei firme de spectacole de varietăți și ciudățenii. După ce i-a făcut o vizită, Torr a fost de acord să-l ia pe omul-elefant în turneu, ca parte a spectacolului itinerant.

Așa că, în 1884, „creatura pe jumătate om și pe jumătate elefant” și-a început cariera ca parte a spectacolelor cu ciudățenii. A trecut în turneu prin Leicester, Nottingham și Londra.

Omul-elefant primește rolul principal într-un spectacol cu monștri

Apoi, Merrick și-a schimbat managerul, fiind luat sub oblăduirea lui Tom Norman, proprietarul unui magazin din estul Londrei, care expunea ciudățenii umane. Cât timp a locuit la Norman, i s-a dat un pat de fier cu perdea, ca să aibă puțină intimitate.

În timpul zilei, Merrick era expus în magazin. Văzându-l cum dormea, Norman și-a dat seama că Merrick nu putea sta întins, fiindcă greutatea capului său enorm ar fi putut să-i rupă gâtul.

Norman stătea în fața magazinului, unde atrăgea oameni care să-l vadă pe Joseph Merrick, asigurându-și publicul că omul-elefant „nu era menit să îi sperie, ci să îi ilumineze”.

Spectacolul a avut un succes moderat, însă Merrick și-a strâns toți banii obținuți astfel, în speranța că într-o zi avea să reușească să își cumpere o casă.

Magazinul lui Norman se afla vizavi de spitalul londonez în care muncea doctorul Frederick Treves. Fiind curios, Treves a făcut o programare ca să-l vadă pe Merrick.

Oripilat, dar curios, doctorul a întrebat dacă putea să-l ia pe omul-elefant la spital și să-l supună unei serii de teste.

Omul-elefant
Frederick Treves, doctorul și prietenul omului-elefant, 1884. Foto: Pinterest

„Avea un cap foarte interesant. Era foarte, foarte mare, ca un sac imens cu o mulțime de cărți în el”, avea să scrie mai târziu Treves.

De-a lungul câtorva vizite, Treves a luat notițe și a făcut măsurători. În cele din urmă, Merrick s-a săturat să tot fie înțepat și măsurat în numele științei. Prin urmare, Treves i-a dat lui Merrick cartea sa de vizită și l-a lăsat să plece.

La acea vreme, deja lumea începuse să se plictisească de spectacolele cu ciudățenii. Poliția închidea magazinele cu astfel de exponate din motive care țineau de moralitate și decență.

Un străin rătăcit în Belgia

Tocmai când Merrick începea să facă niște bani, a fost trimis de managerul său din Leicester în Europa continentală, cu speranța că acolo legile erau mai permisive. În Belgia, noul său manager i-a furat toți banii și l-a abandonat.

Rămas singur într-un loc strain, Joseph Merrick nu știa ce să facă. În cele din urmă, s-a urcat la bordul unei nave care mergea spre Anglia, la Essex.

De acolo, a luat un tren către Londra. Era un om înfrânt, cu un trup ca o povară. După ce a ajuns în gara din Londra, extenuat și fără adăpost, Merrick a rugat niște străini să-l ajute să se întoarcă în Leicester.

Poliția a văzut că mulțimile se adunau în jurul lui, așa că omul-elefant a fost reținut.Din fericire pentru el, Merrick avea asupra lui cartea de vizită a doctorului Treves.

Omul-elefant
Foto: Foto: Pinterest

Poliția l-a contactat și Treves, care a plecat după Merrick și l-a dus la spital, asigurându-se că tânărul era spălat și hrănit. După încă un examen medical pe care i l-a făcut, doctorul a ajuns la concluzia că Merrick suferea de o boală de inimă.

Treves și-a dat seama că tânărul diform mai avea puțin de trăit, ținând cont și de faptul că starea corpului său continuase să se deterioreze. Directorul spitalului a scris apoi un editorial în ziarul The Times, cerând publicului să îi sugereze un loc în care Merrick să locuiască.

În schimb, a primit donații pentru îngrijirea lui Merrick. Au fost atât de multe donații, încât spitalul din Londra avea acum fonduri ca să se îngrijească de Merrick pentru tot restul vieții lui.

În subsolul spitalului, două camere au fost adaptate special pentru omul-elefant. Exista o cale de acces spre curte, iar infirmierele înlăturaseră toate oglinzile, pentru ca nimic să nu-i amintească de înfățișarea hidoasă.

Singura atingere a unei femei

În cei patru ani petrecuți în grija spitalului, Merrick s-a bucurat de viață mai mult decât oricând înainte. Treves îl vizita aproape zilnic și se obișnuise și cu defectul lui de vorbire.

Doctorul a ajuns la concluzia că intelectul lui Merrick era complet normal. Deși era pe deplin conștient de nedreptatea care îi marcase existența, Merrick nu le purta ranchiună celor care se feriseră de el cu dezgust.

Până atunci, Merrick nu întâlnise nicio femeie care să nu fie scârbită de înfățișarea lui. Doctorul Treves știa că singura femeie din viața lui Merrick fusese mama lui.

Leila a păstrat legătura cu omul-elefant. Această scrisoare, în care Merrick îi mulțumește femeii pentru o carte dăruită, este singura care s-a păstrat. Foto: Pinterest

Așa că doctorul a aranjat o întâlnire între Merrick și o văduvă tânără și atrăgătoare, pe nume Leila Maturin. Treves i-a explicat femeii situația și a pus-o la curent cu diformitățile lui Merrick.

Întâlnirea l-a impresionat profund pe Merrick. Era pentru prima oară când o femeie îi zâmbea și îi strângea mâna. Doctorul Treves aflase că visul omului-elefant era să locuiască într-un sanatoriu pentru orbi, unde să cunoască o femeie care să nu vadă (și căreia să nu-i pese) că era diform.

Deși începuse să aibă o viață care semăna cu una adevărată, sănătatea lui Merrick se deteriora de la o zi la alta. Capul și diformitățile de pe față continuau să crească.

La 11 aprilie 1890, un angajat al spitalului l-a găsit mort. Totuși, autopsia a revelat faptul că Merrick decedase dintr-un motiv surprinzător. Omul-elefant a murit încercând să facă ceea ce noi toți considerăm a fi un lucru firesc.

A murit prin asfixiere, suferind o dislocare de oase la nivelul gâtului. Totul, pentru că a încercat să doarmă întins pe pat…

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu