Un secret îngropat în Siberia: Misterul capului de lut cu craniu de berbec

În 1968, arheologii care cercetau movila funerară Șestakov, situată în sudul Siberiei, au descoperit un obiect din lut care înfățișa un cap de om în mărime naturală.

Realizat de cultura Tagar, care a trăit în zonă între secolele VIII și II î.e.n., capul de lut ascundea un secret descoperit abia la începutul secolului XXI, datorită tehnicii moderne.

Capul de om conținea un craniu de berbec

Craniu berbec
Capete de lut create de membrii culturii Tagar. Foto: N. Kuzmin

Capul a fost descoperit de arheologul Anatoli Martinov într-un strat de argilă roșie. După ce au radiografiat obiectul cu raze X, specialiștii și-au dat seama că acesta conținea oseminte bizare.

„În interior sunt osemintele unui craniu și un mic spațiu gol, care nu corespunde cu interiorul craniului uman, ci este mult mai mic”, a notat Martinov în 1971, potrivit Siberian Times.

Cum varianta spargerii obiectului era exclusă, a fost nevoie de câteva decenii pentru a stabili ce se găsea în obiect.

Cap de lut
Foto: Science First Hand

Odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, oamenii de știință au reluat studiile asupra artefactului. Spre surprinderea tuturor, investigațiile realizate cu ajutorul flurorscopiei au scos la iveală că obiectul din lut conținea craniul unui berbec.

Natalia Polosmak, de la Institutul de Arheologie și Etnografie din Novosibirsk, și Konstantin Kuper, de la Institutul de Fizică Nucleară, au făcut parte din echipa care a examinat artefactul.

Capul de lut are o vechime de aproximativ 2.100 de ani și datează din vremea culturii Tagar. Membrii acestei culturi erau renumiți pentru faptul că înveleau în lut capetele celor decedați, iar apoi le ardeau cadavrele în gropi adânci.

Cap de lut 02
Imaginea obținută cu ajutorul fluoroscopului. Craniul de berbec este perfect vizibil. Foto: A. Babicev și V. Porosev

De altfel, mulajul descoperit, despre care se crede că i-a aparținut unui tânăr, a fost descoperit alături de alte rămășițe umane incinerate care proveneau de la 15 indivizi.

De ce un craniu de berbec?

Dar ce i-a făcut pe acești oameni să plaseze un craniu de berbec în interiorul artefactului? Natalia Polosmak are două ipoteze: fie membrii comunității au înmormântat simbolic pe cineva care a dispărut (pierdut în taiga sau înecat) și ale cărui rămășițe nu au putut fi recuperate, fie a fost vorba de o înmormântare falsă, realizată pentru a marca trecerea unui membru al comunității la un alt statut.

O a treia ipoteză a fost propusă de Elga Vadețkaia în cartea „Măștile antice de pe fluviul Enisei, din Siberia”. Potrivit acesteia, înmormântările practicate de cultura Tagar se întindeau pe o perioadă lungă de timp și aveau două etape.

Cap de lut 04
Cap de lut descoperit în situl funerar Șestakov. Foto: M. Vlasenko

În prima etapă, corpul celui decedat era introdus într-un sicriu și lăsat să se descompună timp de câțiva ani. După ce creierul era îndepărtat prin trepanație, scheletul era învelit în iarbă, piele și scoarță de copac, prin care era creată o reprezentare a celui decedat.

Apoi, craniul era învelit într-un strat din lut. Pentru membrii culturii Tagar nu era important ca mulajul să reproducă trăsăturile fizice ale celui decedat, deoarece obiectul avea un rol ceremonial, iar persoana decedată era depersonalizată.

Potrivit lui Vadețkaia, dovezile arheologice sugerează că trupurile astfel „prelucrate” erau păstrate de familiile lor, posibil vreme de mai muți ani înainte de a face călătoria finală spre lumea de apoi.

Head with clay modelled face unearthed in Novye Mochagy burial ground
Un alt mulaj de lut, de data aceasta conținând un craniu uman. Foto: Elga Vadețkaia

În cea de-a doua etapă, oamenii săpau o groapă adâncă, deasupra căreia construiau o structură din lemn pe care o acopereau cu scoarță de mesteacăn și țesături.

Apoi, plasau rămășițele celui decedat în groapă și îi dădeau foc. La final, groapa era acoperită turbă și pământ, formând o movilă.

În ceea ce privește oasele de berbec, Vedețkaia crede că, în acest caz, craniul celui decedat s-a deteriorat atât de mult, încât nu a mai putut fi folosit, iar craniul de berbec a fost ales ca înlocuitor.

Din cauza caracterului unic al acestui caz (nu au mai fost descoperite alte mulaje care să conțină cranii de animale), specialiștilor le este greu să determine care dintre aceste ipoteze este adevărată.

Să fi fost vorba despre un rit funerar simbolic sau de înmormântarea unui membru dispărut? Misterul pare să fi fost îngropat pentru totdeauna, alături de cel decedat.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Barbarii. Civilizații dispărute”

De multe ori ne gândim la civilizațiile Greciei și Romei antice ca la incubatoare discrete ale culturii occidentale, locuri în care ideile despre orice, de la guvernare la artă, erau libere să se dezvolte și apoi să fie distribuite în exterior în lumea mediteraneană mai largă. Dar, așa cum arată Peter Bogucki în această carte, Grecia și Roma nu s-au dezvoltat izolat.

În jurul lor existau comunități rurale care nu cunoșteau scrisul și care aveau culturi radical diferite, despre care puțini dintre noi mai știu astăzi ceva. Ei bine, Bogucki scoate la lumină în mod strălucit poveștile acestor oameni aproape uitați.

Autorul prezintă cum s-au dezvoltat aceste culturi, subliniind complexitatea crescândă a structurilor lor sociale, realizările lor tehnologice și practicile lor ieșite din comun. Rezultatul este o relatare fascinantă despre un capitol foarte puțin cunoscut din istoria omenirii.

Cartea „Barbarii. Civilizații dispărute” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu