Omul de Altamura, hominidul peste care a „plouat” cu calcar câteva milenii

În 1993, o echipă de speologi care cercetau un puț carstic din regiunea Altamura Murgia, în apropiere de orașul italian Altamura, a dat peste scheletul aproape complet al unui hominid arhaic, una dintre numeroasele specii din familia Hominidae, care a trăit înainte de apariția omului modern.

De obicei, specimene precum acesta sunt prelevate și mutate într-un laborator sau muzeu pentru a putea fi studiate. Însă, atunci când au încercat să îndepărteze scheletul, cercetătorii au descoperit că acesta se înfipsese în stâncă.

Omul de Altamura
Omul de Altamura. Foto: Ancient Origins

Picăturile de calcar calcifiat, care s-au scurs de pe tavanul peșterii timp de mii de ani, nu numai că au lipit scheletul de pereții grotei, dar au format și un strat gros pe oase, dându-i Omului de Altamura un aspect macabru.

Se presupune că nefericitul hominid a căzut într-un puț și a rămas blocat acolo, murind în cele din urmă de foame. Vreme de câțiva ani, oamenii de știință au dezbătut vârsta și specia căreia îi aparține.

Scheletul prezintă o serie de trăsături de Neanderthal, în special la nivelul feței și al părții din spate a craniului. Cu toate acestea, posedă și trăsături care, de obicei, nu sunt observate la neanderthalieni – de exemplu, arcadele sale erau chiar mai proeminente decât cele ale neanderthalienilor.

Omul de Altamura
Omul de Altamura. Foto: Science Blogs

Locul în care se află scheletul și imposibilitatea de a-l muta au îngreunat analiza acestuia.

Dar studiile recente au arătat, fără nicio îndoială, că Omul de Altamura este un Neanderthal și că a trăit într-un interval situat între 150.000 și 250.000 de ani în urmă. Cercetătorii au reușit chiar să extragă ADN dintr-o mostră de os.

Acesta este cel mai vechi ADN prelevat vreodată de la un om de Neanderthal, potrivit Live Science.

Omul de Altamura
Omul de Altamura, reconstituire de Kennis and Kennis

Prin utilizarea unei fotogrammetrii sofisticate și a scanării cu laser a scheletului, combinate cu datele obținute din analiza ADN-ului, oamenii de știință au creat acum un model hiperrealist care reprezintă modul în care ar fi putut arăta Omul de Altamura.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu