Omayra Sanchez Garzon și povestea tragică a unei fete curajoase din Columbia

Omayra Sanchez Garzon s-a născut pe 28 august 1972 în orașul Armero, din Tolima, Columbia. La doar 13 ani, Omayra nu avea de unde să știe că se apropiau vremuri întunecate, ascunse de tăcerea naturii.

În curând, un eveniment nefast avea să-i lovească locurile natale, constituind una dintre cele mai macabre tragedii din lume. Situat în apropiere, vulcanul Nevado del Ruiz, care „dormise” timp de 79 de ani, clocotea…

Pe 13 noiembrie 1985, o erupție a vulcanului a produs un lahar enorm (curgere de noroi compus din cenușă vulcanică amestecată cu apă), format din reziduuri vulcanice amestecate cu gheață.

Omayra Sanchez Garzon și povestea unei fete curajoase din Columbia
Fotografia celebră a lui Frank Fournier, înfățișând-o pe Omayra Sanchez prinsă între dărâmături

Laharul a distrus orașul Armero și 13 sate din Tolima, cauzând aproximativ 25.000 de victime. Acest incident a rămas în istorie drept „Tragedia de la Armero”, cel mai mortal lahar înregistrat vreodată de-a lungul istoriei.

Înainte de erupție, Sanchez se afla acasă, cu tatăl ei, culegător de orez și sorg. Cu ei se mai aflau fratele Alvaro Enrique și mătușa Maria Adela Garzon.

Mama ei, Maria Aleida, plecase la Bogota, capitala Columbiei, cu niște treburi. Când, în noaptea dezastrului, sunetul laharului s-a făcut auzit, Sanchez și familia ei nu dormeau.

Omayra Sanchez a fost prinsă între dărâmături

Își făceau griji legate de ploaia de cenușă cauzată de erupție. Însă laharul era mult mai mare și mai îngrozitor decât orice și-ar fi putut imagina.

După ce laharul le-a lovit casa, Omayra Sanchez a rămas imobilizată sub bucăți de beton și alte resturi purtate de lahar. Fata nu reușea să se elibereze.

Omayra Sanchez Garzon și povestea unei fete curajoase din Columbia
La capătul puterilor. Omayra este ajutată de un membru al echipei de salvare

În următoarele câteva ore a fost acoperită de bucăți de ciment. Cumva, a reușit să-și scoată mâna printr-o crăpătură. Când echipele de salvare au sosit la locul tragediei, un salvator i-a observat mâna care ieșea dintr-o grămadă de resturi și a încercat s-o ajute.

Însă salvatorii și-au dat seama că picioarele ei erau prinse sub acoperișul casei. Diferite surse au oferit diferite relatări legate de proporția în care Sanchez era prinsă sub dărâmături.

Unele surse spun că era „prinsă până la gât”. German Santa Maria Barragan, un jurnalist care a lucrat ca voluntar în cazul tragediei din Armero, a spus că fata era prinsă sub resturi până la talie.

Omayra Sanchez nu se putea mișca de la talie în jos, însă partea de sus a corpului îi era liberă de moloz și noroi. Salvatorii au îndepărtat bucăți de acoperiș și lemn din jurul corpului ei pe cât de mult posibil, de-a lungul unei zile întregi.

Omayra Sanchez Garzon și povestea unei fete curajoase din Columbia
Efectul celor trei zile petrecute în apă. Mâinile Omayrei sunt albe

Odată eliberată de la talie în sus, salvatorii au încercat să o extragă. Însă ar fi fost imposibil să o facă fără să-i rupă picioarele. Ori de câte ori salvatorii o trăgeau în sus, apa se aduna în jurul ei, încât părea că avea să se înece.

Așa că salvatorii au pus un pneu de mașină în jurul corpului său, ca să o țină la suprafață. Mai târziu, salvatorii și-au dat seama că picioarele îi erau prinse sub o ușă făcută din cărămizi, în timp ce brațele mătușii sale moarte erau strâns încolăcite în jurul picioarelor fetei.

„Adio, mamă!”

În ciuda situației disperate, Omayra Sanchez și-a păstrat o stare de spirit pozitivă. I-a cântat jurnalistului Barragan, a cerut dulciuri, a băut suc și a fost de acord chiar și să i se ia un interviu.

Alteori, părea speriată și se ruga sau plângea. În cea de-a treia noapte de chin, a început să aibă halucinații și a spus: „Nu vreau să întârzii la școală” și a pomenit ceva legat de un examen la matematică.

Înregistrarea prezentată în continuare, realizată de canalul spaniol TVE, surprinde ultimele cuvinte ale Omayrei Sanchez: un adio adresat familiei.

Când i s-a apropiat sfârșitul, ochii i s-au înroșit, fața i s-a umflat și mâinile i s-au albit. Le-a cerut salvatorilor să o lase acolo și să se ducă să se odihnească.

După câteva ore, salvatorii s-au întors cu o pompă și au încercat să o salveze. Însă picioarele ei erau îndoite sub ciment ca și cum ar fi îngenunchiat. Era imposibil să fie eliberată fără să i se taie picioarele.

Medicilor le lipsea echipamentul medical care să le permită să desfășoare o amputare. Neajutorați, s-au decis că ar fi mai uman să o lase să moară.

În total, Omayra Sanchez petrecuse trei nopți de neîndurat (mai mult de 60 de ore) înainte de a muri, în jurul orei 10 dimineața, pe 16 noiembrie 1985. Cauza morții a fost, cel mai probabil, cangrena sau hipotermia.

Curajul și demnitatea Omayrei Sanchez au mișcat milioane de inimi din lumea întreagă. O fotografie a fetei, făcută de fotojurnalistul Frank Fournier cu scurt timp înainte de moarte, a ajuns pe canalele de știri din întreaga lume.

Mai târziu, imaginea a primit distincția de Fotografia de Presă a Anului, în 1986. Omayra a rămas o figură de neuitat în cultura populară. Memoria ei este încă vie în muzică, literatură și în diferite articole comemorative care apar anual în publicații din întreaga lume.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

>