Astronomii au detectat pe Lună „un obiect uriaș”, sub un crater

Pe Lună se află unul dintre cele mai mari cratere rezultate în urma unui impact din întreg Sistemul Solar. Cu un diametru de 2.500 de kilometri, Bazinul Aitken, de la polul sudic, de pe partea îndepărtată a Lunii, acoperă aproape un sfert din suprafața lunară, iar sub el se află îngropat un obiect masiv.

Nu putem vedea asta de pe Pământ, dar scanările detaliate obținute cu ajutorul sateliților care orbitează Luna indică faptul că sub crater se află un obiect atât de mare, încât cauzează o anomalie gravitațională semnificativă, potrivit Science Alert.

Obiectul necunoscut de sub crater are suprafața de aproximativ 50.000 de kilometri pătrați. Foto: NASA/Goddard Space Flight Center/University of Arizona

„Imaginează-ți cum ar fi să îngropi sub pământ o bucată de metal de cinci ori mai mare decât cea mai mare insulă din Arhipelagul Hawaii. Cam atât de mare este masa neașteptată pe care am detectat-o”, a afirmat geofizicianul Peter James, de la Universitatea Baylor, într-un comunicat de presă publicat pe site-ul universității.

Anomalia a fost reperată de două seturi de date. Primul set aparținea misiunii GRAIL a NASA, o pereche de nave spațiale care orbitează Luna și care au cartografiat câmpul gravitațional al satelitului nostru natural în 2011 și 2012, în încercarea de a afla mai multe despre structura sa internă.

Aceste date indicau deja prezența unei anomalii gravitaționale și faptul că bazinul avea o densitate mai mare decât media suprafeței lunare. Echipa a atribuit acest lucru compoziției suprafeței Lunii, care este bogată în fier.

Însă când astronomii au comparat datele obținute cu datele despre topografia Lunii adunate de Lunar Reconiassance Orbiter al NASA, rezultatele au indicat cu totul altceva: o masă de aproximativ 2.18 cvintilioane (adică un număr colosal, cu 18 zerouri) de kilograme, întinzându-se sub suprafața Lunii.

Cea mai mare insulă din arhipelagul Hawaii este de aproximativ cinci ori mai mică decât obiectul necunosut de pe Lună. Foto: Wikimedia / Captură Google Maps

Cercetătorii cred că această masă apasă în jos fundul bazinului cu peste 800 de metri, adică în jur de 10% din adâncimea sa totală, și explică prezența unei depresiuni de pe fundul bazinului care fusese anterior atribuită contracției.

„Una dintre explicațiile posibile privind această masă în plus este că metalul din asteroidul care a format acest crater încă se află încrustat în mantaua Lunii”, a explicat Peter  James.

Potrivit simulărilor computerizate, dacă condițiile sunt potrivite, miezul de nichel-fier al unui asteroid poate fi dispersat în mantaua superioară, între crusta și miezul Lunii. Asta ar putea fi ceea ce s-a întâmplat cu patru miliarde de ani în urmă, când obiectul care a creat bazinul a lovit Luna.

„Am făcut calcule și am demonstrat că miezul suficient de dispersat al asteroidului care a lovit Luna ar putea să fi rămas suspendat în mantaua Lunii până astăzi și nu s-a scufundat în miez”, a spus James.

Modulul Yutu-2, de 140 de kilograme, aselenizat în cadrul misiunii chineze de explorare spațială Chang’e-4. Foto: Administrația Spațială Chineză

O altă explicație posibilă implică activitatea vulcanică, care a existat cândva din plin pe Lună. În mantaua lunară se află o concentrație mare de oxizi de titan, despre care se crede că a apărut în urma răcirii și solidificării oceanelor de lavă lunară.

Acești oxizi au o masă foarte mare, care se pare că s-a concentrat cumva sub Bazinul Polul Sud – Aitken (deși acel „cumva” încă trebuie lămurit).

Oricare ar fi explicația, prezența masei ne dezvăluie câteva lucruri interesante despre interiorul Lunii. De exemplu, știm că interiorul Lunii nu este destul de topit pentru ca masa („obiectul-anomalie”) să pătrundă până în centru.

De asemenea, acest lucru implică faptul că Luna a pierdut foarte multă energie termică de-a lungul vieții ei.

Poate că modulul Yutu 2 al chinezilor, care cercetează în momentul de față Bazinul Polul Sud – Aitken, va reuși să facă mai multă lumină în acest caz.


Ți s-a părut interesant acest subiect? Citește și:

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu