O echipă de cercetători investighează o teorie fascinantă: ar putea să existe viață extraterestră care să nu depindă de prezența unei planete? În mod obișnuit, planetele sunt considerate ideale pentru susținerea vieții, deoarece Pământul este singurul loc cunoscut unde viața prosperă.

Planeta noastră beneficiează de o gravitație care menține elementele esențiale la locul lor și o atmosferă ce asigură temperaturi adecvate apei lichide.

De asemenea, abundența de elemente precum carbonul și oxigenul și lumina solară constantă sunt fundamentale pentru existența organismelor biologice. Bazându-ne pe aceste caracteristici, explorările noastre în căutarea vieții extraterestre au fost orientate către alte planete.

Totuși, un studiu recent, acceptat pentru publicare în revista Astrobiology, propune o schimbare de paradigmă, sugerând că viața ar putea să prospere și fără o planetă.

Această idee nu este și atât de neoptrioasă, având în vedere că astronauții de pe Stația Spațială Internațională supraviețuiesc deja în spațiu, chiar dacă au nevoie de aprovizionare continuă de pe Pământ. Poate că organismele mai simple ar avea strategii de adaptare la condițiile cosmice.

Micuții tardigrade, spre exemplu, sunt capabili să supraviețuiască în vidul spațial.

Oricare ar fi aceste forme de viață, ar trebui să își stabilizeze presiunea internă împotriva vidului cosmic, deși aceasta se pare că nu este o problemă majoră: diferența de presiune este similară cu cea întâlnită între suprafața apei și o adâncime mică.

Menținerea temperaturilor pentru a conserva apa lichidă reprezintă o altă provocare, pe care Pământul o rezolvă prin efectul de seră al atmosferei.

O colonie spațială ar putea imita acest efect prin mijloace neconvenționale, precum anumite animale care își reglează temperatura prin absorbția și reflectarea radiațiilor solare. Pierderea elementelor este o altă problemă pentru colonia spațială.

Gravitația planetelor reține aceste elemente, însă coloniile biologice ar pierde resurse în câteva mii de ani. Astfel, ar fi esențial să se dezvolte un sistem eficient de reciclare a elementelor.

În plus, o astfel de colonie ar trebui să se situeze în zona locuibilă a unei stele, pentru a beneficia de lumina solară. Pornind de la o sursă stabilă de resurse, precum un asteroid, și dezvoltând un sistem de reciclare închis, viața ar putea fi susținută pe termen lung într-un astfel de mediu.

Imaginea finală a teoriei cercetătorilor este una impresionantă: un organism sau o colonie plutește liber în spațiu, având un diametru de aproximativ 100 de metri, protejat de o carapace subțire și transparentă care reglează condițiile interne.

Deși existența unor astfel de organisme rămâne incertă, proiectul poate schimba radical abordarea viitoarelor misiuni spațiale umane. Mai departe de habitatele metalice actuale, viitoarele stații ar putea folosi materiale bioingineriale pentru a crea ecosisteme autosuficiente în vastitatea cosmică.