S-ar putea ca tăcerea să nu fie asurzitoare, dar sunetul liniștii poate fi auzit literalmente, conchide o echipă de filosofi și psihologi care au folosit iluzii auditive pentru a dezvălui modul în care momentele de tăcere distorsionează percepția oamenilor asupra timpului.
Descoperirile abordează dezbaterea dacă oamenii pot auzi mai mult decât sunete, lucru care i-a nedumerit pe filosofi timp de secole.
„De obicei, ne gândim la simțul auzului ca fiind preocupat de sunete. Dar tăcerea, indiferent ce ar însemna asta, nu este un sunet, este absența sunetului. În mod surprinzător, ceea ce sugerează munca noastră este că nimicul este, de asemenea, ceva ce poți auzi”, a spus Rui Zhe Goh, absolvent de filosofie și psihologie la Universitatea Johns Hopkins (SUA) și autor principal al studiului.
Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Iluzii auditive bazate pe tăceri
Echipa a adaptat iluzii auditive bine-cunoscute pentru a crea versiuni în care sunetele iluziilor originale au fost înlocuite cu momente de tăcere. De exemplu, o iluzie a făcut ca un sunet să pară mult mai lung decât era în realitate. În noua iluzie bazată pe tăcere, un moment echivalent de tăcere părea, de asemenea, mai lung decât era în realitate.
Faptul că aceste iluzii bazate pe tăcere au produs exact aceleași rezultate ca și cele bazate pe sunete sugerează că oamenii aud sunetul liniștii la fel cum aud sunetele, au spus cercetătorii.
„Filosofii au dezbătut mult timp dacă tăcerea este ceva ce putem percepe literalmente, dar nu a existat un studiu științific care să vizeze direct această întrebare. Abordarea noastră a fost să ne întrebăm dacă creierul nostru tratează tăcerile în felul în care tratează sunetele. Dacă poți avea aceleași iluzii cu tăcerile ca și cu sunetele, atunci asta ar putea fi o dovadă că auzim literalmente tăcerea, până la urmă”, a spus Chaz Firestone, profesor asistent de științe psihologice și cerebrale, care conduce Johns Hopkins Perception & Mind Laboratory.
La fel ca iluziile optice, care ne fac să vedem altceva, iluziile auditive ne pot face să auzim anumite perioade de timp ca fiind mai lungi sau mai scurte decât sunt de fapt. Un exemplu este cunoscut sub numele de iluzia „unul-sau-mai-multe”, în care un bip lung pare mai lung decât două bipuri scurte consecutive chiar și atunci când cele două secvențe sunt la fel de lungi.
Se pare că putem auzi „sunetul liniștii”
În teste, care au implicat 1.000 de participanți, echipa a schimbat sunetele din iluzia „unul sau mai multe” cu momente de tăcere, transformând iluzia auditivă în ceea ce ei au numit iluzia „o tăcere sau mai multe”. Au găsit aceleași rezultate. Oamenii au crezut că un moment lung de tăcere este mai lung decât două momente scurte de tăcere. Alte iluzii de tăcere au dat aceleași rezultate ca iluziile sonore, notează Medical Xpress.
Participanții au fost rugați să asculte pasaje sonore care simulau zgomotul restaurantelor, al piețelor și al gărilor aglomerate. Apoi au ascultat perioade de timp în acele piese audio când toate sunetele s-au oprit brusc, creând scurte tăceri. Ideea nu a fost doar că aceste tăceri i-au făcut pe oameni să experimenteze iluzii, au spus cercetătorii. A fost că aceleași iluzii despre care oamenii de știință credeau că pot fi declanșate doar cu sunete au funcționat la fel de bine atunci când sunetele au fost înlocuite cu tăceri.
„Există cel puțin un lucru pe care îl auzim și care nu este un sunet; acesta este liniștea care se întâmplă atunci când sunetele dispar. Tipul de iluzii și efecte care arată ca și cum ar fi unice pentru procesarea auditivă a unui sunet, le obținem și cu tăceri, ceea ce sugerează că auzim cu adevărat și sunetul liniștii”, a spus coautorul Ian Phillips, profesor de filozofie și științe psihologice și cerebrale.
Descoperirile stabilesc o nouă modalitate de a studia percepția absenței, a spus echipa. Cercetătorii intenționează să continue să exploreze măsura în care oamenii aud tăcerea, inclusiv dacă auzim tăceri care nu sunt precedate de sunet. De asemenea, ei plănuiesc să investigheze disparițiile vizuale și alte exemple de lucruri pe care oamenii le pot percepe ca fiind absențe.