Cum trăiesc oamenii care au doar o jumătate de creier

Poveștile uimitoare cu oameni care duc vieți relativ normale având bucăți uriașe din creier vătămate sau extirpate cu totul par să sfideze logica. Însă, la nevoie, creierul uman are o abilitate neobișnuită: își calibrează funcțiile în raport cu bucățile care lipsesc.

Un studiu realizat pe oameni cărora le lipsește o jumătate din creier ne oferă perspective noi asupra felului în care acest lucru este posibil, demonstrând încă o dată abilitatea remarcabilă a creierului uman de a îndeplini mai multe sarcini chiar și atunci când lipsește 50% din materia cerebrală.

Imagini RMN care arată rezultatele unei emisfericomii. Foto: Translational Pediatrics

„Aproape că uiți de afecțiunea de care suferă atunci când îi întâlnești pentru prima dată. Când stau la calculator și văd aceste ecografii care arată numai jumătate din creier, încă mă minunez că imaginile provin de la aceeași ființă umană pe care am văzut-o mergând și vorbind și care a ales să-și aloce din timp pentru cercetare”, spune Dorit Kliemann, cercetător în domeniul neurologiei la Institutul de Tehnologie din California, potrivit Science Alert.

Șase dintre participanții la studiu au trecut prin procedura drastică și înfricoșătoare de îndepărtare a uneia dintre emisferele cerebrale, pentru a trata un tip rar și extrem de epilepsie. Procedura se numește emisferectomie și este folosită doar atunci când crizele sunt catalogate drept „catastrofale” sau medicamentele nu dau rezultate.

„Este uimitor ce pot face acești pacienți. Da, se confruntă cu multe provocări, însă abilitățile lor cognitive încă funcționează la parametri remarcabil de înalți, dat fiind faptul că le lipsește jumătate din țesutul cerebral”, a spus Kliemann.

Emisferectomia este o procedură la care se recurge în cazuri foarte grave de epilepsie sau după traume severe. Foto: iStock

Comparând ecografiile acestora cu scanările a șase subiecți de control (cărora nu li s-a îndepărtat nicio parte din creier) și cu o bază de date de 1.482 de creiere scanate, Kliemann și colegii săi au descoperit că tiparul de activitate la participanții cu doar o jumătate de creier este remarcabil de similar cu cel al subiecților care au materia cerebrală întreagă.

Însă echipa a detectat și o diferență: pacienții care suferiseră o emisferectomie aveau conexiuni mult mai puternice între rețelele neuronale.

Aceste rețele controlează procese precum atenția, activitățile senzoriale, emoțiile și memoria și implică adeseori ambele regiuni ale creierului. Studiile arată că activitățile din cadrul rețelelor sunt legate de abilități cum ar fi controlul motor, în timp ce conexiunile dintre rețele sunt esențiale pentru activități precum memoria funcțională.

Această creștere a numărului de conexiuni a apărut la toți cei șase pacienți reali și la toate rețelele – de exemplu, rețeaua de atenție avea mai multe conexiuni cu rețeaua vizuală decât de obicei. Tiparele de conectivitate dintre rețele au rămas aceleași ca în cazul grupului de control, numai că aveau o activitate crescută.

Un caz care a șocat medicii - Aaron Murray, băiatul care trăiește fără creier FEATURD_compressed
În brațele mamei sale: Aaron Murray, un băiat care a trăit fără creier. Detalii despre cazul său, aici. Foto: Pinterest

Această creștere a conexiunii între rețele reflectă felul în care creierul rămas compensează pentru pierderea de materie cerebrală, pentru a-și menține funcția cognitivă și conștiența, explică cercetătorii.

Potrivit acestora, dată fiind mărimea redusă a grupului-mostră (doar șase pacienți) cu care au lucrat, nu au reușit să stabilească conexiuni între diferențele de activitate cerebrală și comportament sau nivelul de inteligență.

În cercetările viitoare, echipa așteaptă să afle cum lucrează împreună aceste rețele cerebrale pentru a compensa părțile creierului care sunt vătămate sau care lipsesc în timpul unor sarcini specifice – în opoziție cu stările de repaos care au fost testate aici.

Cu alte cuvinte, subiecții vor avea de efectuat anumite sarcini, pentru ca oamenii de știință să analizeze modul în care răspunde un creier din care lipsește o jumătate.

Dacă vor înțelege cum să stimuleze rețelele neuronale prin creșterea numărului conexiunilor dintre ele, ar putea dezvolta tratamente pentru alte vătămări ale creierului.

„Oricât de ieșit din comun este faptul că există indivizi care pot trăi cu jumătate de creier, uneori, o leziune cerebrală foarte mică – un accident vascular, o traumă apărută în urma unui accident de bicicletă sau o tumoare – poate avea efecte devastatoare”, a spus Kliemann.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”

Pornind de la analiza scanărilor RMN asupra creierelor unor pacienți cu probleme de memorie și ale unor persoane care practică meditația, neurologul Andrew Newberg și terapeutul Mark Robert Waldman au ajuns la concluzia că credința spirituală activă și pozitivă schimbă creierul în bine. Mai mult, credința nu este întotdeauna necesară: ateii care meditează la imagini pozitive pot obține beneficii neurologice similare. Scrisă într-un stil accesibil – cu ilustrații care subliniază modul în care experiențele spirituale afectează mintea – cartea prezintă pe larg următoarele descoperiri:

  • Rugăciunea și practica spirituală nu numai că reduc stresul și anxietatea, ci chiar încetinesc procesul de îmbătrânire prin practicarea a 12 minute de meditație în fiecare zi;
  • Contemplarea unui Dumnezeu iubitor mai degrabă decât a unui Dumnezeu răzbunător reduce anxietatea, depresia și stresul și crește sentimentele de siguranță, compasiune și dragoste;
  • În sine, fundamentalismul este benign și poate fi benefic personal, dar furia și prejudecățile generate de credințe extreme ne pot afecta permanent creierul;
  • Rugăciunea intensă și meditația schimbă permanent numeroase structuri și funcții în creier, modificând modul în care percepem realitatea.

„Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” este atât o revelație a științei moderne, cât și un ghid practic prin care cititorii își pot îmbunătăți sănătatea fizică și emoțională, evitând declinul mental. Newberg și Waldman arată care sunt cele mai bune modalități de a face exerciții pentru creier, derivate dintr-o varietate de practici spirituale orientale și occidentale care îmbunătățesc conștientizarea personală și empatia. De exemplu, explică de ce căscatul stimulează relaxarea și arată ce este „comunicarea prin compasiune”, o nouă tehnică de meditație care întărește relațiile cu familia și cu prietenii după mai puțin de 15 minute de practică.

Cartea „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” se găsește cu reducere pe Elefant sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu