Cu toții am auzit zvonuri despre celebrități mondene sau membri ai elitei politice care și-au înghețat corpurile, în speranța că acestea vor fi reanimate în viitor, când se vor fi găsit leacuri pentru bolile incurabile din prezent. Această practică – numită criogenie – presupune scăderea treptată a temperaturii corporale și păstrarea corpului la sub zero grade Celsius.
Criogenia este metoda îmbălsămării prin înghețare, fie la minus 79 de grade Celsius, cu ajutorul zăpezii carbonice, fie la minus 196 grade Celsius, cu ajutorul azotului lichid.
Este o metodă folosită în ultimul timp, în special în SUA, unde s-au și creat locuri speciale pentru depozitarea, în recipiente speciale, a trupurilor neînsuflețite înghețate.
Totuși, unde se termină știința și unde începe ficțiunea?
Primul om conservat prin criogenie
Prima persoană criogenată din istorie a fost James Bedford, în 1967. Acesta era profesor de psihologie la Universitatea din California, iar cancerul (care inițial îi atacase rinichii) începea să îi afecteze și plămânii.
La acea vreme, nu existau metode pentru ameliorarea stării lui Bedford. La câteva ore după ce a murit, medicii de la Fundația Alcor pentru Prelungirea Vieții i-au înghețat corpul.
Cei mai mulți cercetători ai criogeniei din zilele noastre sunt de părere că procesul de conservare a corpului lui Bedford nu era viabil.
Ca să congeleze trupul, doctorii au injectat în acesta o substanță despre care astăzi se cunoaște că generează leziuni cerebrale permanente, ceea ce face imposibilă recuperarea ulterioară.
În testamentul său, Bedford a lăsat 100.000 de dolari moștenire Fundației pentru Prelungirea Vieții, ca să fie investiți în cercetare, însă fiul și soția doctorului au atacat în instanță testamentul.
De atunci, trupul lui James Bedford a fost mutat în cinci locuri diferite, iar o vreme a fost păstrat chiar de familie.
Criogenia modernă
Criogenia sau crioconservarea corpului continuă să fie privită cu scepticism de comunitatea științifică. Marea prăpastie dintre consensul științific și credința în utilitatea criogeniei este dată de realitatea că, prin mijloacele de astăzi, creierul nu poate fi conservat pe termen lung fără să apară permanente.
În zilele noastre, chirurgii folosesc temperaturi scăzute pentru a încetini metabolismul creierului, pentru ca astfel organul să suporte privarea de oxigen pentru perioade mai îndelungate. Cu toate acestea, perioada maximă în care creierul rezistă fără oxigen și fără a dezvolta leziuni cerebrale este de 40 de minute.
De la momentul înghețării lui Bedford, cele mai multe progrese făcute în domeniul criogeniei au avut de-a face cu protejarea organismului de leziuni în timpul procesului de congelare.
Pentru înghețarea corpului astfel încât să nu se formeze cristale de gheață (ce distrug celulele) se folosesc crioprotectori și procedeul numit vitrificare.
Vitrificarea permite lichidelor să înghețe, dar să rămână într-o stare relativ fluidă, în care nu se formează cristale care produc vătămări țesuturilor.
Însă, în pofida acestor descoperiri, leziunile produse de criogenie corpului uman sunt nu pot fi remediate cu ajutorul tehnologiei din zilele noastre.
Cum decurge procesul criogeniei
În SUA, pentru a fi criogenat, trebuie să plătești pentru procesul de înghețare asistată.
Costurile nu sunt deloc de neglijat: sumele sunt cuprinse între 28.000 și 200.000 de dolari, însă adeseori sunt suportate de polițele de asigurare. În Rusia, în schimb, criogenia este ceva mai ieftină.
Dar costurile nu se opresc aici. Odată ce ai fost înghețat, trebuie ca cineva să achite „costul de mentenanță”, adică banii necesari depozitării și menținerii corpului în stare de îngheț.
Aceste cheltuieli face criogenia un proces prea scump pentru cei mai mulți oameni, cu toate că la un moment dat în SUA a existat și moda conservării exclusiv a capului, pentru a economisi bani și spațiu.
Cea mai faimoasă persoană al cărei corp este păstrat înghețat este jucătorul american de baseball Ted Williams. După ce sportivul a murit, familia acestuia a decis să îi conserve trupul prin criogenie, împotriva ultimei dorințe a lui Williams, care ceruse să fie incinerat.
Viitorul criogeniei
Probabil că mulți oameni înghețați încă așteaptă învierea într-un viitor în care tehnicile de regenerare și neurologia vor fi mai avansate, dar unii adepți ai criogeniei au fost mai puțin norocoși.
Societatea pentru Criogenie din California, care l-a „găzduit” și pe James Bedford o perioadă, a rămas fără fonduri și a pierdut nouă clienți, ale căror corpuri s-au dezghețat. Iată, așadar, un avertisment sumbru, sub formă de întrebare: criogenia sfidează veșnicia? Deocamdată, se pare că nu.
Crediblitate egal credulitate.
Şi ruşii au avut astfel de înbălsămîri şi …. ce sa întâmplat?
O revenire la viaţă este imposibilă. Oamenii de ştiinţă fac supoziţii precum dogmele bisericeşti cu viaţa de apoi de îndobitocirea populaţiei credule.
Avem o viaţă, cu bune sau cu rele şi vrem să o trăim intens şi, odată plecat în lumea celor drepţi să lăsăm cwlor ce ne vor urma, amintiri frumoase şi mai a,les moştenitori ce să poată aminti mereu că am fost şi noi pe aceste meleaguri ale vieţii, că avem o familie, o ţară numită România, un neam românesc.
Nu există viaţă veşnică decât în Analele bisericeşti şi a sectelor ce propovăduiesc viaţa veşnică prin revenirea la viaţă în vreme de apoi.
Credeţi ce vreţi- Eu nu cred.
OK,cu exceptia CREDULITATE=CREDIBILITATE
Asa fac unii bani grei, prin inselatorie legala. Stim ca durerea e mare in astfel de cazuri, dar trebuie sa ne impacam cu ideea ca intr-o zi vine si vremea noastra, iar altii profita din plin de pe urma unor creduli cu bani . asta e lumea, impartita intre isteti si prosti !