7 oameni care au murit în urma unor crize de râs

De-a lungul istoriei au fost consemnate mai multe cazuri în care crizele de râs s-au terminat cu infarct, asfixie, atac cerebral sau apoplexie. În vremurile de demult, cauzele acestor morți aparent ciudate rămâneau, bineînțeles, necunoscute.

Astăzi, însă, doctorii își pot da seama ușor ce s-a petrecut. Râsul nu este neapărat cauza directă a morții în aceste situații, însă hohotele prelungite activează sau induc un lanț de procese care se termină acolo unde puțină lume are puterea să râdă: la cimitir.

În acest articol îți prezentăm o listă cu oameni care au murit de râs, la propriu, în urma unor întâmplări care li s-au părut din cale afară de amuzante.

Filosoful grec Chrysippus din Soli este cunoscut drept al doilea fondator al stoicismului. Despre moartea acestuia s-au păstrat două relatări foarte asemănătoare.

Una dintre variante spune că a murit la un banchet organizat în anul 216 î.e.n., la 143-a Olimpiadă, după ce a băut vin nefiltrat, care i-a provocat amețeală, o criză de râs și, în final, moartea.

Aceeași sursă a cosemnat o altă cauză a crizei de râs. Se pare că, într-o zi a anului 206 î.e.n., a văzut un măgar care mânca smochine. Chrysippus a făcut o glumă, spunându-i sclavului său să îi dea măgarului niște vin, „să nu se înece cu fructe”.

După ce a văzut că măgarul s-a îmbătat, a început să râdă fără oprire, până ce a murit. Avea 73 de ani. Discipolul care a consemnat întâmplarea a notat sec: „Râzând foarte mult, a murit.”

Astăzi, însă, medicii știu că un astfel de episod intens de râs i-ar fi putut cauza asfixie, care a dus la stop cardiac și, în cele din urmă, la deces.

Alex Mitchell a fost zidar și a locuit în Norfolk, Anglia. Era mare fan „The Goodies”, un spectacol de comedie realizat de BBC. Unul dintre episoade, „Kung Fu Capers”, difuzat în 1975, i s-a părut din cale afară de amuzant.

În episodul respectiv, un personaj atacă oamenii cu un sângerete, iar un individ se apără cu un cimpoi. Potrivit soției sale, Mitchell a râs fără întrerupere timp de 25 de minute, la finalul cărora a mai scos încă un hohot puternic și a murit.

Moartea sa a devenit faimoasă, iar femeia chiar le-a scris celor de la „The Goodies”, mulțumindu-le că i-au înveselit soțului ultimele minute de viață.

În 2012, după ce nepoata sa a fost internată de urgență, în stop cardio-respirator, doctorii au început să bănuiască faptul că Mitchell suferea, de fapt, de sindromul QT lung. Acest sindrom cauzează bătăi neregulate ale inimii atunci când persoana este supusă timp îndelungat stresului.

Doctorii au fost de părere că nepoata moștenise afecțiunea de a bunicul său, Alex Mitchell. Iqbal Malik, directorul spitalului Hammersmith din Londra, a afirmat că declanșatorul crizei care s-a încheiat cu moartea pacientului a fost spectacolul TV.

Cu toate că, în anumite cazuri, inima revine la normal după câteva bătăi, în cazul lui Alex Mitchell acest lucru nu s-a mai întâmplat.

În 2003, Damnoen Saen-Um, un vânzător de înghețată de 52 de ani din Thailanda, a început să râdă în somn și nu s-a mai trezit.

Pe 20 august 2003, imediat după ce a adormit, bărbatul a început să râdă. Și a râs în hohote timp de două minute, după care a amuțit și a decedat. Ulterior, soția sa a afirmat că a încercat să îl trezească, însă nu a reușit să-i întrerupă nici somnul, nici accesul de râs isteric.

În urma autopsiei au reieșit indicii că Damnoen a suferit un infarct, însă nu au existat probe clare în acest sens. Șeful Departamentului de Sănătate Mintală din Bangkok a afirmat că nu a mai întâlnit niciodată un astfel de caz și a adăugat că este posibil ca un om să facă infarct în timpul unei crize de râs sau de plâns.

În 1989, Ole Bentzen, un audiolog din Danemarca, a murit după ce a auzit o glumă în filmul „Un peștișor pe nume Wanda”. Se pare că pulsul său a ajuns la 500 de bătăi pe minut, culminând cu un infarct care i-a fost fatal.

În scena care l-a amuzat atât de tare, un protagonist își înfige în nas cartofi prăjiți. Motivul pentru care a râs atât de mult a fost faptul că, în urmă cu câțiva ani, Ole și familia își introduseseră în nas conopidă, în joacă, pentru a vedea cine mănâncă mai mult fără să-i cadă leguma din nas.

Și fiul lui Ole avea să povestească ulterior că scena din film îi amintea de fiecare dată de episodul de acasă, iar asta îi provoca și lui adevărate crize de râs.

Ironic, doi dintre actorii din film au făcut parte dintr-un grup de comedie numit „Monty Python”. Una dintre poantele lor, din episodul intitulat „Cea mai amuzantă glumă din lume”, este despre o glumă atât de amuzantă, încât cei care o aud chiar mor de râs.

Pe 17 aprilie 1782, doamna Fitzherbert, o văduvă din Anglia, a ieșit la teatru să vadă „Opera cerșetorului” alături de prietenele sale. Atunci când actorul Charles Bannister a apărut pe scenă în rolul unei femei, Polly Peachum, doamna Fitzherbert și ceilalți spectatori au izbucnit în hohote de râs.

Pentru că nu se mai putea stăpâni, doamna Fitzherbert a plecat de la teatru înainte de finalul celui de-al doilea act.

Potrivit necrologului publicat în Gentleman’s Magazine la o săptămână după incident, doamna Fitzherbert fusese „copleșită de un râs isteric, care a continuat două zile fără întrerupere”.

Aceasta ar fi dus la moartea femeii, pe 19 aprilie. Concluzia era cât se poate de clară:

„Găsind imposibil să alunge din memorie personajul, a căzut pradă isteriei, care a continuat două zile fără încetare, până vineri dimineața, când a murit.”

Pe lângă faptul că era aristocrat, cavaler, scriitor și traducător, scoțianul Thomas Urquhart mai era și un regalist convins. În 1648, a luat parte la o răscoală împotriva lui Oliver Cromwell, în urma căreia s-a ales cu eticheta de trădător.

Chiar în anul următor, a luat parte la Bătălia de la Worchester, de partea lui Carol al II-lea, dar a fot luat prizonier și închis în Turnul Londrei. După ce a fost eliberat, a plecat în exil.

După unele surse, s-ar fi întors în Scoția. După altele, a plecat în Olanda sau într-o altă țară europeană.

În 1660, când Carol al II-lea și-a recuperat tronul, Thomas Urquhart a fost cuprins de o bucurie atât de puternică, încât a izbucnit într-un hohot de râs care, în cele din urmă, l-a trimis pe lumea cealaltă.

Pietro Aretino a fost un poet și dramaturg italian, cunoscut îndeosebi pentru cele 16 sonete pornografice publicate și pentru „calitatea” sa de șantajist șiret. Aretino a murit în 1556, după ce a fost dat pe spate, la propriu, de o glumă porcoasă pe care i-a spus-o sora sa, la o petrecere.

Criza de râs a culminat cu un atac de apoplexie, care i-a fost fatal. Potrivit unei alte variante, Aretino a murit sufocat, dar din cauza aceleiași crize de râs.

Din punct de vedere medical, este posibil ca o persoană să nu mai poată respira din cauza unei crize de râs, care se poate termina cu leșin, sufocare și deces.

Moartea lui Pietro Aretino a făcut atâta vâlvă la vremea sa, încât un ambasador aflat în Veneția i-a trimis ducelui de Mantua, pe care îl reprezenta, o scrisoare în care a redat detalii privind acest eveniment, inclusiv faptul că „Aretino a murit după ce a căzut de pe scaun”.

Moartea lui Aretino este redată și într-o pictură a lui Anselm Feuerbach, care îl înfățișează pe scandalosul autor căzut pe pardoseală, imediat după fatidica partidă de râs.