O descoperire recentă a scos la iveală o nouă cale de comunicare în creier care leagă centre nervoase îndepărtate din creier, craniu și corp. Această descoperire ar putea oferi o nouă țintă pentru tratarea migrenelor.
Oamenii de știință investighează de mult timp originea migrenelor în creier și modul în care acestea provoacă simptome precum durerea și vărsăturile. Înțelegerea acestui proces ar putea conduce la noi modalități de prevenire sau ameliorare a migrenelor.
Pentru unele persoane care suferă de migrene, aceste dureri de cap sunt precedate de o aură, care poate include tulburări vizuale precum lumini puternice sau vedere încețoșată. Această aură este declanșată de o activitate cerebrală anormală care se deplasează prin stratul exterior al creierului, numit cortex.
Cu toate acestea, modul exact în care această activitate cerebrală influențează receptorii de durere din nervii din afara creierului nu a fost clar. Creierul este protejat de o barieră numită bariera hematoencefalică, care ține substanțele nocive departe de sistemul nervos central.
Măduva spinării are și ea învelișul său protector, împiedicând trecerea moleculelor mari. Ganglionul trigemen este un centru nervos crucial care leagă sistemul nervos central de sistemul nervos periferic, fiind responsabil de transmiterea informațiilor senzoriale de la nivelul feței și maxilarului către creier.
Cercetătorii au crezut anterior că ganglionul trigeminal se află în afara barierei hematoencefalice, ceea ce îl face o țintă potențială pentru anumite medicamente împotriva migrenei. Cu toate acestea, se credea că acest ganglion nu era expus la lichidul cefalorahidian care înconjoară creierul și măduva spinării.
Un studiu recent efectuat pe șoareci a contestat această ipoteză, arătând că lichidul cefalorahidian transportă moleculele de semnalizare direct către celulele din ganglionul trigemen, ocolind o cale mai lentă numită meninge. Meningele sunt o membrană cu trei straturi care acoperă creierul și măduva spinării.
Această descoperire aruncă lumină asupra legăturii dintre aura de migrenă și durerile de cap. Prin experimente de imagistică în timp real pe șoareci, cercetătorii au observat fluxul de lichid cefalorahidian de la cortexul vizual (un loc comun al aurei de migrenă) la ganglionul trigemen.
S-a constatat că lichidul a ajuns rapid la rădăcina ganglionului trigemen, transportând molecule care activează nervii din această regiune. În plus, studiul a arătat că conținutul lichidului cefalorahidian la animale a fost modificat după o aură.
Acest lichid conținea molecule eliberate din cortex în timpul activității anormale a creierului, ceea ce a condus la activarea nervilor din ganglionul trigemen. Această perspectivă ar putea oferi noi căi de dezvoltare a terapiilor pentru migrenă care vizează această cale de comunicare între sistemul nervos central și cel periferic.
