O privire mai atentă asupra unei colecții de artă rupestră din Spania a scos la iveală o serie de figuri și forme de animale dispărute.
Cercetătorii spun că munca lor evidențiază importanța faptului că arta rupestră este adesea un mediu tridimensional care nu poate fi întotdeauna înțeles într-o imagine bidimensională.
Operele de artă străveche se găsesc în peștera La Pasiega din Cantabria, o comunitate autonomă din nordul Spaniei.
Această parte a Peninsulei Iberice abundă în artă rupestră preistorică, aproximativ 100 de peșteri conținând exemple de gravuri și picturi din Paleoliticul superior (între 50.000 și 12.000 de ani în urmă).
O serie de figuri și forme de animale dispărute
În peștera La Pasiega, există o serie de opere de artă care înfățișează cai, căprioare, o specie dispărută de bovine numită aurochs, simboluri cvadrangulare, dungi și puncte pictate.
Pentru a înțelege mai bine colecția de artă rupestră, o echipă de la Universitatea Complutense din Madrid a realizat imagini ale pereților cu ajutorul fotografiei stereoscopice. Aceasta este tehnica utilizată pentru a crea imagini care par tridimensionale prin utilizarea a două imagini ușor decalate, nu foarte diferită de efectul observat în ochelarii 3D.
Acest lucru a dezvăluit că unele dintre operele de artă rupestră conțineau elemente care anterior nu erau vizibile cu ochiul liber. De asemenea, imagistica a dezvăluit chiar și unele animale complet noi, trei figuri de animale nerecunoscute anterior, inclusiv doi cai, scrie IFL Science.
Elemente care anterior nu erau vizibile cu ochiul liber
Acest lucru se datorează faptului că imagistica a dezvăluit că adânciturile naturale ale peretelui peșterii au fost folosite frecvent de către artiștii preistorici pentru a-și completa ilustrațiile. După cum notează cercetătorii, studiul lor indică faptul că arheologii și antropologii ar trebui să se familiarizeze cu utilizarea tehnicilor de imagistică tridimensională atunci când documentează arta rupestră, dacă doresc să surprindă întreaga poveste.
„Fotografiile stereoscopice ne-au permis să recunoaștem corelații între imagini și neregularitățile pereților stâncoși ai peșterii, care nu sunt perceptibile în fotografiile bidimensionale”, scriu autorii studiului.
„Arta rupestră paleolitică nu ar trebui să fie definită doar prin semnele desenate, pictate sau gravate, ci și prin caracteristicile topografice ale rocii pe care sunt înscrise – cele două elemente nu pot fi separate”, au adăugat ei.
Studiul este publicat în revista Antiquity.