Într-o peșteră din nordul Spaniei, locuită cândva de neanderthalieni, a fost descoperit un depozit cu cincisprezece fosile marine.
Această descoperire sugerează o lătură fascinantă a comportamentului neanderthalienilor, asemănătoare cu pasiunea copiilor de astăzi pentru colecționarea diverselor obiecte. Cercetătorii implicați în studiu recunosc că nu au încă o explicație clară pentru această acumulare aparent inutilă de fosile.
Ei avansează însă ipoteza că aceste exemplare, prin formele lor aparte, ar fi putut atrage atenția copiilor neanderthalieni, care le-au adunat din pură curiozitate. Un astfel de comportament, aparent banal, poate fi un indicator al unei cogniții avansate.
Colecționarea implică atribuirea unei valori simbolice obiectelor, ceea ce ridică întrebări despre capacitatea neanderthalienilor de a gândi abstract.
Deși această capacitate este încă un subiect de dezbatere în comunitatea științifică, există din ce în ce mai multe dovezi care atestă o imaginație surprinzător de complexă a neanderthalienilor.
S-a demonstrat că neanderthalienii creau artă, își îngrijeau membrii bătrâni sau cu dizabilități și este posibil să fi avut și practici religioase, cum ar fi venerarea ursului.
În ceea ce privește colecțiile organizate de neanderthalieni, au mai fost descoperite și alte exemple, însă acestea conțineau de obicei unul sau două obiecte. Colecția de cincisprezece fosile din Peștera Prado Vargas este unică prin numărul de piese, neavând precedent.
Fosilele ar putea fi interpretate ca dovezi ale unui interes artistic sau ale unei curiozități față de formele naturii. Cercetătorii speculează că, asemenea nouă, neanderthalienii care au colectat aceste fosile au simțit satisfacție în actul de a le găsi și păstra.
Datarea fosilelor indică o perioadă cuprinsă între 39.800 și 54.600 de ani în urmă, într-o zonă în care nu există dovezi ale prezenței Homo sapiens. Acest fapt sugerează că activitățile de colecționare și gândirea abstractă erau prezente la neanderthalieni înainte de sosirea omului modern.
Deși nu se știe cu certitudine cine a colectat fosilele și de ce, cercetătorii iau în considerare posibilitatea ca această activitate să fi aparținut copiilor din grup.
Copiii sunt, în general, atrași de colecționarea diverselor obiecte, iar în Peștera Prado Vargas au fost descoperite și rămășițe ale unor copii neanderthalieni. Este posibil ca micuții neanderthalieni, fascinați de formele fosilelor, să fi inițiat această colecție.
Într-o reflecție filozofică, cercetătorii observă o paralelă între colecția de fosile a neanderthalienilor și activitatea noastră de a căuta și colecționa fosile ale acestor specii dispărute pentru a le studia și expune în muzee.
Această activitate pare a fi o buclă infinită în care, la un moment dat, vom deveni și noi parte din ceea ce colectăm. Studiul a fost publicat în revista Quaternary.
