Madame Tussaud și istoria sângeroasă a Muzeului figurilor de ceară

Unii oameni sunt fascinați de spectacolul oferit de muzeele de ceară, alții se simt neliniștiți în prezența replicilor hiperrealiste, dar fără viață, ale personalităților modelate în materialul inert.

Cel mai cunoscut muzeu al figurilor de ceară este, fără îndoială, Muzeul Tussaud din Londra. Puțini știu, însă, că muzeul vizitat de milioane de turiști în fiecare an are o istorie întunecată.

Marie Tussaud
Marie Tussaud, născută Grosholtz. Foto: shessocool.com

Istoria muzeului este o poveste despre măști sinistre, o revoluție sângeroasă și una dintre cele mai de succes femei de afaceri din secolul al XIX-lea.

Începuturile

Născută în Franța în 1761, Marie Grosholtz a fost crescută de mama ei. Tatăl ei, un soldat german, a decedat în urma rănilor suferite în război.

Marie Grosholtz și mama sa s-au mutat în Elveția, unde aceasta din urmă lucra ca menajeră pentru Philippe Curtius, un medic renumit. Curtius a fost cel care a învățat-o pe mica Marie arta sculpturii în ceară.

Curtius avea o pasiune pentru modelarea cerii, creându-și propria colecție de capete și busturi sculptate în ceară.

Philippe Curtius
Statuia de ceară a lui Philippe Curtius. Foto: Pinterest

În timp, Marie și-a perfecționat propriul stil și a creat sculpturi ale unor personalități notabile ale vremii, precum istoricul și filosoful François Voltarie și Benjamin Franklin.

Informațiile despre talentul lui Marie s-au răspândit cu repeziciune, iar tânăra a fost invitată să se alăture Curții Regale de la Versailles. În 1780, ea a devenit profesoara de artă a surorii regelui Ludovic al XVI-lea, prințesa Elisabeta a Franței.

Condamnată la moarte prin ghilotinare

Așa a ajuns Marie să socializeze cu oameni din elita Franței, întâlnind aristocrați, intelectuali și revoluționari francezi. Ulterior, Curtius a dezvoltat simpatii pentru iacobini, iar Marie i-a întâlnit pe Robespierre și pe alți revoluționari din anturajul unchiului ei.

Însă, după instaurarea Terorii Iacobine, Marie și mama ei au fost aruncate în închisoare, fiind suspectate că susțin monarhia. Marie a fost condamnată la moarte prin ghilotinare și a fost rasă pe cap, în așteptarea execuției.

Capete
Fotografie realizată în depozitul Muzeului figurilor de ceară. Foto: The Guardian

Însă, datorită intervenției lui Curtius, tânăra a fost eliberată. Forțată să-și demonstreze fidelitatea față de Revoluție, Marie s-a văzut nevoită să realizeze măștile mortuare ale personalităților executate.

Ea a realizat măștile mortuare ale lui Ludovic al XVI-lea, Mariei Antoaneta și a lui Maximilien Robespierre.

Măștile create de Marie, confecționate din ceară sau argilă și turnate în mulajele luate de pe fețele decedaților, erau văzute ca niște simboluri revoluționare și au fost afișate pe străzile Parisului.

Camera ororilor

Când situația s-a calmat, Marie a părăsit Franța și a pornit într-un turneu prin Europa, expunându-și colecția de figuri de ceară.

Madame Tussaud
Un cameraman filmează două femei care fac mulaje din ceară pentru o expoziție a Muzeului figurilor de ceară din 1928. Foto: National Geographic

În 1795, s-a căsătorit cu François Tussaud, iar expoziția itinerantă a primit denumirea „Madame Tussaud”. Părăsită de soț în 1802, Marie și cei doi fii ai săi s-au stabilit definitiv la Londra.

Acolo, Marie a deschis un muzeu al figurilor de ceară, devenind femeie de afaceri, ceva neobișnuit la acea vreme. Muzeul și creațiile ei au devenit celebre, iar afacerea a început să prospere.

Fiii ei s-au implicat în afacere, iar Marie a continuat să lucreze până în jurul vârstei de 80 de ani. Marie și-a organizat muzeul pe secțiuni – cea mai mare fiind cea a personalităților istorice și regale –, creând și o așa-zisă „cameră separată”.

Această încăpere conținea exponate scandaloase, inclusiv măștile mortuare șocante ale Mariei Antoaneta și a lui Ludovic al XVI-lea, o mumie egipteană, scena execuției unor criminali francezi renumiți și o replică a ghilotinei.

Coada la muzeu
Oamenii stau la coadă în fața Muzeului figurilor de ceară din Londra (circa 1930). Foto National Geographic

Ulterior, încăperea a fost botezată „Camera ororilor”, iar vizitatorii erau nevoiți să cumpere bilete mai scumpe pentru a o vizita.

Marie Tussaud a murit în somn în 1850, iar afacerea a fost preluată de urmașii ei. În februarie 1889, muzeul a fost vândut unui grup de oameni de afaceri.

Muzeul a luat foc în 1925, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost lovit din plin de o bombă germană. Peste 300 de sculpturi au fost distruse, însă câteva dintre mulajele și creațiile originale ale lui Marie Tussaud au supraviețuit.


Ți-a plăcut acest articol? Citește și povestea lui Joseph Guillotin și a „mașinii morții umane”, ghilotina. Apoi, află mai multe despre Marea Teroare: Vremea când copiii decapitau șobolani vii cu ghilotina.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu