„Pietrificatorul” Giovan Batista Rini și mumiile conservate în mercur timp de 200 de ani

Deși mumificarea este asociată cu Egiptul Antic, procesul a fost folosit de-a lungul secolelor în beneficiul cercetătorilor și studenților la medicină.

În această categorie intră și colecția „pietrificatorului” Giovan Batista Rini, cu mumii păstrate aproape perfect vreme de două secole și folosite pentru demonstrații medicale.

Foto: Dario Piombino-Mascali

Rămășițele umane tratate de Rini ne redau fața, încă în stare perfectă, a unei istorii paralele, adesea ascunse.

Protagoniștii acestor pregătiri anatomice, cum le spuneau contemporanii, erau rebeli ai epocii: bandiți și carbonari, oameni considerați la marginea societății.

Pasionat de îmbălsămare, chirurgul Giovan Battista Rini (1795-1856) i-a pregătit metodic pentru eternitate: le-a înlăturat pielea, dezvăluind mușchii, căile respiratorii și vasele de sânge.

În 2012, savanții au descoperit că exemplarele din „Colecția anatomică” a lui Rini fuseseră injectate cu arsenic și mercur sau scufundate în băi chimice pentru a le păstra pentru cercetare.

De asemenea, mumiile au păr și dinți falși, iar capacele puse pe ochi sunt artificiale. Dincolo de aceste aspecte, rămășițele sunt foarte bine îngrijite.

Colecția, formată din bucăți provenite de la cel puțin cinci persoane, este păstrată la Spitalul Desenzano de lângă Verona, în Italia.

Întreaga colecție, compusă din cinci capete, două piepturi și o inimă, se află într-o stare de conservare extrem de bună.

Foto: Dario Piombino-Mascali

Două dintre persoanele ale căror trupuri au fost astfel conservate au fost condamnate la moarte, iar despre celelalte trei se crede că au fost pacienți ai spitalelor din regiune.

Cercetătorii au efectuat scanări CT și raze X pe specimene pentru a vedea cum au fost conservate.

Rămășițele au fost scufundate în băi chimice înainte de a fi injectate cu mercur și alte substanțe chimice, potrivit revistei National Geographic.

Foto: Dario Piombino-Mascali

În secolul al XIX-lea arsenicul, varul, dioxidul de siliciu și sulful erau utilizate în mod obișnuit pentru conservarea corpurilor.

Deși nu se știe exact nici când a avut loc acest proces de mumificare, trebuie să se fi petrecut cândva după 1820.

Cercetătorii descoperit că suprafețele tuturor rămășițelor mumificate erau deosebit de groase din cauza substanțelor chimice utilizate.

Cine a fost Giovan Batista Rini, „petrificatorul” din Salò

Foto: Wikimedia

Giovan Battista Rini, născut la Salò în 1795, exponent al unei importante familii de origini istriene, a absolvit medicina la Pavia.

După o scurtă carieră spitalicească la Milano, s-a retras în orașul natal, unde s-a perfecționat în tehnica „pietrificării”, imitând metoda ilustrului său predecesor, Girolamo Segato.

Rini, ca aproape toți contemporanii săi, nu a dezvăluit niciodată detaliile metodei sale.

Foto: Dario Piombino-Mascali

Într-un fel, această colecție reprezintă un precedent istoric pentru operele lui Gunther von Hagens, controversatul anatomopatolog german care a inventat tehnica plastinării, care i-a permis să expună adevărate sculpturi umane în întreaga lume (vezi aici rezultatele).

Dar de ce a „împietrit” Rini trupurile? În acele vremuri, pregătirile anatomice erau fundamentale pentru predare și cercetarea medicală, deoarece nu existau camere frigorifice, iar corpurile se dezintegrau rapid.

Foto: Dario Piombino-Mascali

Din păcate, nu există nicio urmă a notelor cu formula chimică perfecționată de Rini pentru realizarea îmbălsămării.

Totuși, analizele recente arată că medicul a injectat rămășițele cu un amestec de substanțe cu rol de conservant pentru a le usca sau întări. Descoperirile arată, de asemenea, concentrații mari de var, arsenic și sulf.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>