Turismul este una dintre cele mai mari industrii din lume și se pare că există câte un obiectiv pentru fiecare zonă de interes.
Amatorii de istorie ar putea vizita una dintre numeroasele ruine ale lumii antice, precum Machu Picchu. Pasionații de extratereștri ar putea vizita unul dintre obiectivele turistice din apropierea Area 51, iar iubitorii Disney ar putea vedea unul dintre numeroasele parcuri tematice de pe glob.
Iar pentru cei a căror curiozitate înclină mai mult spre macabru, există locuri precum Catacombele Mănăstirii Capucinilor din orașul sicilian Palermo.
Fascinația sicilienilor pentru moarte este recunoscută la nivel mondial, Palermo fiind unul dintre puținele locuri în care mai există încă bocitoare profesioniste.
Așadar, nu ar trebui să fim surprinși că aici există un loc în care morții sunt ținuți la vedere, în loc să fie îngropați. Chiar dacă Mănăstirea Capucinilor arată pe dinafară ca o clădire normală, ea găzduiește circa 8.000 mii de schelete și 1.200 de mumii îmbrăcate în ținute formale, însă nu sigilate în morminte, așa cum ar fi într-un mausoleu, ci fixate pe pereți, așezate în diferite posturi (în fotoliu, de exemplu), pe rafturi sau culcate în sicrie deschise.
Catacombele au fost create la sfârșitul secolului XVI. Călugărul Silvestro din Gubbio tocmai murise, însă cimitirul de la Mănăstirea Capucinilor era plin.
În loc să extindă cimitirul, confrații călugări au ales să sape cripte sub cimitir, plănuind să dezgroape și să mute acolo mai multe cadavre din mormintele deja supraaglomerate.
În timpul procesului de exhumare, însă, au descoperit că 45 de cadavre fuseseră mumificate în mod natural. Au pus acest act pe seama lui Dumnezeu și au ales să-l expună la vedere pe fratele lor căzut, în loc să-l îngroape.
Trupul său este și azi expus la intrarea în catacombe și este cel mai vechi cadavru păstrat acolo.
În primele decenii, catacombele au fost rezervate păstrării trupurilor călugărilor decedați. Cu toate acestea, în cele din urmă au fost puse la dispoziția locuitorilor din Palermo care doreau – și puteau – să plătească pentru acest serviciu.
La acest moment, călugării își perfecționaseră deja tehnicile de conservare, profitând de atmosfera uscată a catacombelor, și au construit o serie de încăperi de uscare.
În aceste camere, cadavrele erau puse la uscat timp de un an, înainte de a fi scăldate în oțet și umplute cu fân. Trupurile erau apoi îmbrăcate în haine furnizate de familiile decedaților.
Era un proces scump; prin urmare, numai cele mai bogate familii își puteau permite întreținerea. Când înceta plata „abonamentului”, mumiile erau lăsate deoparte, până când familia avea din nou bani.
Dar chiar și printre cei mai bogați locuitori din Palermo existau diverse clase, iar catacombele au fost împărțite în consecință.
Prima cameră era rezervată călugărilor. Există secțiuni separate pentru bărbați, femei și copii.
Secțiunea pentru femei are o zonă anume doar pentru fecioare, iar cadavrele sunt identificate printr-o bandă de metal din jurul craniilor.
Există, de asemenea, o secțiune a profesiilor, pentru adăpostirea rămășițelor medicilor, ale soldaților și ale altor profesioniști. Și, în sfârșit, o mică secțiune destinată preoților.
Ultima persoană care a fost înmormântată în catacombe a fost Rosalia Lombardo, în vârstă de doi ani, în 1920.
A fost supranumită „Frumoasa adormită” datorită conservării aproape perfecte a corpului ei, ce lasă impresia că doarme, în ciuda faptului că a murit în urmă cu un secol.
Trupul acesteia și mumiile altor câteva mii de oameni sunt acum expuse pentru oricine dorește să plătească prețul de intrare, deși turiștii sunt rugați să fie respectuoși cu defuncții și să se abțină să vorbească zgomotos sau să facă fotografii.
