Folclorul multor triburi din America de Nord – Arapaho, Sioux, Cheyenne și Crow, de pildă – conține numeroase referiri la „oamenii mici”. Unele comunități îi numeau „micii mâncători de oameni”, în timp ce altele îi asemănau cu entități cunoscute pe meleagurile noastre drept zâne și spiriduși și le atribuiau puteri vindecătoare.
Legendele cu privire la oamenii mici erau răspândite în rândul indigenilor cu mult înainte ca europenii să pună piciorul în America de Nord.
Pentru indienii Shoshone din Wyoming, această rasă de oameni era cunoscută sub numele de Nimerigar. Legendele transmise pe cale orală de acest trib vorbesc despre oameni mici și agresivi care îi atacau cu arcuri cu săgeți otrăvite.
De asemenea, conform poveștilor, aceste ființe bizare își omorau semenii atunci când deveneau prea bolnavi sau prea slabi ca să mai facă parte din societate. Deși face parte din legendă, uciderea infirmilor era o practică întâlnită și în rândul triburilor nomade din America de Nord.
Mumia Pedro a fost descoperită de doi căutători de aur
Deși mulți cred că acești „oameni mici” aparțin doar legendelor, există descoperiri ce par să indice contrariul. Cea mai importantă descoperire de acest fel a fost o mumie de doar 35 de centimetri înălțime, găsită în 1932, după cum menționează antropologul Susan Martinez în cartea „Istoria pierdută a oamenilor mici”.
Mumia de pe Muntele Pedro (sau, pe scurt, Pedro), a fost descoperită de doi bărbați care căutau aur în Munții San Pedro, în statul american Wyoming.
Ca să ajungă mai ușor la aur, Cecil Main și Frank Carr au folosit dinamită ca să arunce în aer o porțiune din versantul muntelui.
După ce praful s-a așezat, în peretele stâncii a apărut gura unei peșteri. Caverna avea aproximativ 4.5 metri lungime și 1.2 metri înălțime și fusese total izolată de lumea exterioară de un zid gros de piatră.
Când au intrat în peșteră, minerii au fost surprinși să vadă mumia unui om mic, asemănător unui pigmeu, așezată cu mâinile odihnindu-se pe picioarele încrucișate. Avea pielea era maro și încrețită, fruntea teșită, nasul plat, ochii bulbucați și gură foarte largă, cu buze subțiri. Fața semăna cu chipul unui bătrân.
Mumia era atât de bine conservată, încât mâinile încă aveau unghii, iar vârful capului era acoperit cu o substanță gelatinoasă de culoare închisă.
Cei doi prospectori au transportat mumia în orașul Casper. În curând, oameni de știință din întreaga țară au sosit în localitate ca să examineze bizara creatură.
Pedro a avut o moarte violentă
Bănuind că era vorba despre o farsă, specialiștii au supus mumia la teste amănunțite. După ce au radiografiat rămășițele, antropologii au constatat cu surprindere că mumia avea schelet uman pe deplin format.
Testele au mai scos la iveală că bărbatul mumificat suferise o moarte violentă: avea coloana vertebrală deteriorată, o claviculă ruptă, iar craniul îi fusese spart în urma unei lovituri puternice.
Substanța gelatinoasă de pe creștetul capului conținea țesut cerebral și sânge închegat.
După finalizarea testelor, oamenii de știință au estimat că mumia îi aparținea unui individ care avea între 16 și 65 de ani la momentul morții. O descoperire bizară a fost faptul că bărbatul avea dinții ascuțiți.
Aceste concluzii au fost trase de specialiștii de la Muzeul American de Istorie Naturală și certificate drept autentice de către Departamentul de Antropologie al Universității Harvard, potrivit History Collection.
Cu toate acestea, când mumia a fost examinată de specialiștii de la Universitatea din Wyoming, s-a constatat că trupul îi aparținea unui copil, nu unui adult. Concluzia a fost că individul mumificat a fost un copil cu anencefalie (născut fără creier sau cu creierul și craniul dezvoltate parțial) care a murit cândva în anii 1700.
Nu se știe unde se află astăzi mumia Pedro
După analiză, timp mai mulți ani, bizara mumie a fost expusă publicului, schimbându-și proprietarii de mai multe ori, până când a fost achiziționată de Ivan Goodman, un om de afaceri din Casper.
În 1950, după moartea lui Goodman, mumia Pedro a ajuns la Leonard Walder, un om de afaceri din New York care a murit în anii ’80. Din 1975 nu a mai fost văzută în public și nu știe unde se află astăzi.
Mumia Pedro nu este singurul exemplar de acest fel descoperit în SUA. Lângă localitatea Coshocton, din statul Ohio, a fost descoperit un cimitir care conținea rămășițe ale unei rase de „pigmei”, indivizi cu înălțimea de aproximativ 90 de centimetri.
În 1876, un alt cimitir de acest fel a fost descoperit în statul Tennessee. Rapoartele indicau că cimitirul avea aproximativ 2.4 hectare și conținea rămășițele a mii de oameni de statură mică.
