Multe dintre civilizațiile care au trăit pe Pământ de-a lungul mileniilor au dispărut inexplicabil sau au căzut în uitare. O astfel de civilizație a trăit cândva pe insula Sardinia, din Marea Mediterană.
Acești oameni, despre care se știu foarte puține lucruri, au lăsat în urmă niște structuri și monumente enigmatie, a căror semnificație nu a fost încă pe deplin lămurită.
Mormintele uriașilor
Începând cu secolul XVIII î.e.n., insula Sardinia a fost locuită de civilizația nuragică (sau civilizația Nuraghi). Această cultură a înflorit până în anul 238 î.e.n., când romanii au cucerit insula.
După acest moment, cultura nuragică a căzut în uitare. Acești oameni nu au lăsat în urma lor niciun fel de document scris cu privire la istoria lor.
Singurele relatări despre civilizația nuragică au ajuns la noi datorită scrierilor grecești și romane, care sunt, însă, denaturate și pline de exagerări.
Totuși, această cultură străveche și-a pus amprenta asupra Sardiniei. Sute de structuri sub formă de forturi, precum și niște morminte imense, denumite „tomba dei giganti” (mormintele uriașilor), sunt împrăștiate peste tot pe insulă.
Aceste monumente funerare masive au fost construite din plăci sau blocuri uriașe de piatră, de până la patru metri înălțime. Pietrele sunt dispuse în jurul unei stele centrale, în care este săpată o ușă, prin care se intră într-un coridor de aproximativ 10 metri lungime.
Cel mai faimos dintre mormintele uriașilor se află în Coddu Vecchiu, în partea de nord a insulei. Se crede că monumentul a fost construit între anii 1.800 și 1.600 î.e.n.
Monumentul funerar de la Coddu Vecchiu a fost descoperit în 1966. Stela centrală, care are înălțimea de 3.96 metri, este înconjurată de un semicerc format din 11 plăci masive de granit.
Dat fiind că în ele au fost găsite cantități mari de oase umane, aceste morminte sunt înconjurate de numeroase legende. Poveștile străvechi spun că osemintele provin de la oamenii mâncați de uriași sau că aceste locuri erau, de fapt, locuințele uriașilor.
Cel mai probabil, însă, aceste structuri au fost folosite ca morminte comune. Unii speculează că pietrele au fost aranjate astfel pentru a canaliza energiile și forțele magnetice, pentru a ușura astfel tranziția către viața de apoi.
Războinicii cu aspect bizar
Pe lângă mormintele giganților, în Sardinia se mai află niște artefacte misterioase. În 1974, pe un teren agricol din Mont’e Parma au fost descoperite rămășițele a 40 de statui de mari dimensiuni.
La acea vreme, era cea mai mare colecție de statui de asemenea dimensiuni descoperite vreodată în Europa. Dar, în ciuda importanței lor, bucățile de piatră au fost abandonate în depozitul unui muzeu, unde au zăcut în uitare încă trei decenii.
Au fost „redescoperite” abia în 2007 de un grup de cercetători, care a început un proces lung și dificil de reconstrucție. După patru ani de muncă, au fost reconstituite 25 de statui.
Statuile înfățișează niște războinici în armură, sunt sculptate în calcar și au înălțimea de aproximativ 2-2.5 metri. Războinicii au un aspect ciudat – ochi mari, formați din cercuri concentrice, guri foarte mici sau uneori inexistente, și gâturi lungi.
Deși au fost readuse la viață după atâta timp, nimeni nu știe de ce au fost construite sau unde și cum au fost amplasate aceste statui. Probabil acesta va rămâne unul dintre secretele civilizației nuragice.
