Mormintele uriașilor și războinicii de piatră din Sardinia

Multe dintre civilizațiile care au trăit pe Pământ de-a lungul mileniilor au dispărut inexplicabil sau au căzut în uitare. O astfel de civilizație a trăit cândva pe insula Sardinia, din Marea Mediterană.

Acești oameni, despre care se știu foarte puține lucruri, au lăsat în urmă niște structuri și monumente enigmatie, a căror semnificație nu a fost încă pe deplin lămurită.

Mormintele uriașilor

Fort nuragic
Unul dintre forturile lăsate în urmă de civilizația nuragică. Foto: Reddit

Începând cu secolul XVIII î.e.n., insula Sardinia a fost locuită de civilizația nuragică (sau civilizația Nuraghi). Această cultură a înflorit până în anul 238 î.e.n., când romanii au cucerit insula.

După acest moment, cultura nuragică a căzut în uitare. Acești oameni nu au lăsat în urma lor niciun fel de document scris cu privire la istoria lor.

Singurele relatări despre civilizația nuragică au ajuns la noi datorită scrierilor grecești și romane, care sunt, însă, denaturate și pline de exagerări.

Coddu Vecchiu
Monumentul funerar de la Coddu Vecchiu. Foto: Wikimedia

Totuși, această cultură străveche și-a pus amprenta asupra Sardiniei. Sute de structuri sub formă de forturi, precum și niște morminte imense, denumite „tomba dei giganti” (mormintele uriașilor), sunt împrăștiate peste tot pe insulă.

Aceste monumente funerare masive au fost construite din plăci sau blocuri uriașe de piatră, de până la patru metri înălțime. Pietrele sunt dispuse în jurul unei stele centrale, în care este săpată o ușă, prin care se intră într-un coridor de aproximativ 10 metri lungime.

Cel mai faimos dintre mormintele uriașilor se află în Coddu Vecchiu, în partea de nord a insulei. Se crede că monumentul a fost construit între anii 1.800 și 1.600 î.e.n.

Coddu Vecchiu 02
Se crede că monumentul funerar de la Coddu Vecchiu a fost construit între 1.800 și 1.600 î.e.n. Foto: Wikimedia

Monumentul funerar de la Coddu Vecchiu a fost descoperit în 1966. Stela centrală, care are înălțimea de 3.96 metri, este înconjurată de un semicerc format din 11 plăci masive de granit.

Dat fiind că în ele au fost găsite cantități mari de oase umane, aceste morminte sunt înconjurate de numeroase legende. Poveștile străvechi spun că osemintele provin de la oamenii mâncați de uriași sau că aceste locuri erau, de fapt, locuințele uriașilor.

Cel mai probabil, însă, aceste structuri au fost folosite ca morminte comune. Unii speculează că pietrele au fost aranjate astfel pentru a canaliza energiile și forțele magnetice, pentru a ușura astfel tranziția către viața de apoi.

Războinicii cu aspect bizar

Pe lângă mormintele giganților, în Sardinia se mai află niște artefacte misterioase. În 1974, pe un teren agricol din Mont’e Parma au fost descoperite rămășițele a 40 de statui de mari dimensiuni.

La acea vreme, era cea mai mare colecție de statui de asemenea dimensiuni descoperite vreodată în Europa. Dar, în ciuda importanței lor, bucățile de piatră au fost abandonate în depozitul unui muzeu, unde au zăcut în uitare încă trei decenii.

Au fost „redescoperite” abia în 2007 de un grup de cercetători, care a început un proces lung și dificil de reconstrucție. După patru ani de muncă, au fost reconstituite 25 de statui.

Giganti
Foto: Ancient Code

Statuile înfățișează niște războinici în armură, sunt sculptate în calcar și au înălțimea de aproximativ 2-2.5 metri. Războinicii au un aspect ciudat – ochi mari, formați din cercuri concentrice, guri foarte mici sau uneori inexistente, și gâturi lungi.

Deși au fost readuse la viață după atâta timp, nimeni nu știe de ce au fost construite sau unde și cum au fost amplasate aceste statui. Probabil acesta va rămâne unul dintre secretele civilizației nuragice.

Ca să știi mai mult, citește „Barbarii. Civilizații dispărute”

De multe ori ne gândim la civilizațiile Greciei și Romei antice ca la incubatoare discrete ale culturii occidentale, locuri în care ideile despre orice, de la guvernare la artă, erau libere să se dezvolte și apoi să fie distribuite în exterior în lumea mediteraneană mai largă. Dar, așa cum arată Peter Bogucki în această carte, Grecia și Roma nu s-au dezvoltat izolat.

În jurul lor existau comunități rurale care nu cunoșteau scrisul și care aveau culturi radical diferite, despre care puțini dintre noi mai știu astăzi ceva. Ei bine, Bogucki scoate la lumină în mod strălucit poveștile acestor oameni aproape uitați.

Autorul prezintă cum s-au dezvoltat aceste culturi, subliniind complexitatea crescândă a structurilor lor sociale, realizările lor tehnologice și practicile lor ieșite din comun. Rezultatul este o relatare fascinantă despre un capitol foarte puțin cunoscut din istoria omenirii.

„Barbarii. Civilizații dispărute” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu