Orice pasionat de istorie și arheologie știe cine au fost nabateenii, constructorii spectaculoasei Petra din Iordania de astăzi, al cărei regat a fost cucerit de romani în anul 106.
Un pic mai la sud, în Peninsula Arabică, a existat un alt regat puternic și mai vechi care, în mod interesant, a cedat în fața nabateenilor în jurul anului 24. Acesta se numea regatul Dedan.
Înainte de a fi cucerit, a jucat un rol cultural și economic important, controlând un teritoriu mare în jurul Golfului Aqaba. Regatul, care se mai numea și Lihyan, avea drept capitală orașul Dedan, situat la aproximativ 4 kilometri nord de oaza Al-Ula, care există și azi, și la aproximativ 110 kilometri sud-vest de Teima.
A fost unul dintre cele mai importante centre de caravane din nordul Arabiei, pe Ruta Tămâii, și este menționat în textele biblice și în Cronica lui Nabonidus, ultimul rege babilonian (550-549 î.e.n.).
Dedan și-a dezvoltat propria cultură, inclusiv propria limbă și un alfabet, rezultând un amestec de tradiții arabe cu influențe din imperiile înconjurătoare.
Originea regatului se crede că ar fi la sfârșitul secolului al VII-lea sau începutul secolului al VI-lea î.e.n, când au apărut și impresionantele morminte sculptate în stâncă, pe care astăzi le cunoaștem drept Mormintele Leilor de la Dedan.
Există mai mult de 20 de nișe situate în partea estică a peretelui stâncos al munților Jebel Dedan din Al-Ula, unele dintre ele fiind decorate cu basoreliefuri mari de lei păzitori.
Este vorba de nișe de formă pătrată, tăiate la diferite înălțimi în versantul muntelui, ale căror cavități au o adâncime de aproximativ doi metri și care au fost datate între 600 și 500 î.e.n. Nu se știe cine a fost înmormântat acolo, deși cercetătorii cred că este posibil să fi fost lideri locali sau alte persoane influente.
Pentru a ajunge la morminte, care se află la aproximativ un kilometru de situl arheologic principal, trebuie să urci o scară de aproximativ 50 de metri pe stâncă, deasupra văii în care se află oaza antică.
Singurele două morminte care sunt „protejate” de lei ar marca locul de odihnă al regilor, prinților sau al altor personaje importante, și arată o influență mesopotamiană în decorul lor (în principal din motivul leului babilonian).
Câteva morminte au cameră interioară încăpătoare, cu alte nișe sculptate în pereți. Mormintele individuale sunt situate în principal pe panta inferioară. Unele au inscripții care indică numele ocupanților lor.
O inscripție de pe unul dintre morminte indică faptul că acesta a aparținut unui membru al comunității Dedan, originară din Ma’in, în actualul Yemen.
Aceștia erau negustori și cei mai importanți parteneri comerciali ai regatului Dedan.
Dedaniții și-au recăpătat libertatea și independența în anul 106, când Roma a cucerit regatul nabateean, restabilind vechea graniță.
Legionarii romani care escortau caravanele se opreau în acest punct, la doar 10 kilometri înainte de orașul Dedan, și nu l-au traversat niciodată.
Cu toate acestea, cândva în secolul al II-lea, regatul a dispărut, probabil absorbit de altele mai puternice din Peninsula Arabică, iar amintirea constructorilor mormintelor cu lei s-a pierdut pentru totdeauna.
