fbpx

Mormântul lui Cirus: Cel mai vechi mausoleu rezistent la cutremure

Calamitățile naturale precum inundațiile, uraganele și cutremurele au fost dintotdeauna considerate „semne de la Dumnezeu”. Totuși, timp de secole, strămoșii noștri au refuzat să se plece voinței divinității. Pentru a se proteja de cutremure, și-au construit diguri, ziduri și structuri care sfidau furia naturii, așa cum o face și mormântul lui Cirus cel Mare.

Cercetările istorice și arheologice au arătat că civilizațiile antice cunoșteau tehnica de a construi structuri rezistente la cutremure.

mormântul lui Cirus cel Mare
Mormântul lui Cirus cel Mare este cea mia veche structură cunoscută a fi rezistentă la cutremure. Foto: Wikimedia

În Creta antică, de exemplu, multe clădiri au fost construite din blocuri de piatră legate între ele de elemente lemnoase care ofereau flexibilitate unei structuri altfel rigide, care s-ar fi putut crăpa atunci când pământul se zguduia.

De asemenea, clădirile au fost construite pe nisip sau pietriș care absorbeau vibrațiile în timpul cutremurelor. Templul Atenei din Troia (1.500 î.e.n.) se află pe o fundație groasă de nisip, și la fel sunt și templele dorice de la Paestum (273 î.e.n.).

În Grecia și Persia a fost dezvoltată o tehnică nouă, în cadrul căreia un material diferit, cum ar fi lutul, era injectat între sol și fundație, astfel încât, atunci când pământul se cutremura, un strat aluneca peste celălalt, iar asta minimiza pagubele produse de zguduituri.

Acest procedeu se numește „izolarea bazei” și în ziua de azi este unul dintre cele mai puternice mijloace de protejare a unei structuri împotriva cutremurelor. În cazul clădirilor moderne, inginerii folosesc rulmenți de cauciuc, rulmenți bile și sisteme cu arcuri pentru a izola structura de pământul care se cutremură.

Unul dintre cele mai timpurii exemple de izolare a bazei poate fi găsit la presupusul mormânt al lui Cirus cel Mare, din Pasargadae, capitala Imperiului Ahemenid sub Cirus cel Mare (559 – 530 î.e.n.), în Iranul de astăzi.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Cirus a condus un imperiu imens, care se întindea de la Marea Mediterană până la Fluviul Ind, însă mausoleul său este extrem de simplu și modest. Mormântul este aproximativ cubic, măsurând puțin peste 6 metri pe 5 metri.

O ușă mică duce în interior, acoperișul este triunghiular, iar camera mortuară se află pe o bază piramidală prevăzută cu șase trepte mari. Totul este construit din blocuri de piatră colosale.

Cirus cel Mare a fost întemeietorul primului Imperiu Persan

Fundația este alcătuită din mai multe straturi de calcar. Primul strat sau baza este alcătuit din pietre lipite laolaltă cu ciment alcătuit dintr-un amestec de ghips și cenușă sau nisip și apoi finisat.

Straturile de sus sunt alcătuite din blocuri legate împreună cu bare de metal, însă nu sunt legate de bază. Asta permite straturilor de sus să alunece pe stratul de bază, adică fundația, în cazul unui cutremur.

mormântul lui Cirus cel Mare
Se presupune că mormântul a fost jefuit la scurt timp după vizita lui Alexandru cel Mare. Foto: Wikimedia

Este evident că mormântul lui Cirus a rezistat la numeroase cutremure în ultimii 2.500 de ani, deși nu știm cu siguranță cât de mari au fost aceste seisme și dacă au fost destul de puternice pentru a declanșa configurația „izolației bazei”.

Nu există indicii că blocurile de piatră sau straturile s-ar fi mișcat vreodată, ceea ce i-a făcut pe unii istorici să se întrebe dacă configurația piramidală se datorează unei „izolații a bazei” care proteja clădirea și dacă întreg sistemul funcționa cu adevărat.

Și acum urmează partea cea mai amuzantă: nici măcar nu suntem siguri că acest mormânt este locul de odihnă final al lui Cirus cel Mare.

Potrivit istoricului grec Arian din Nicomedia, care a fost și un comandant militar al lui Alexandru cel Mare, regele macedonean a vizitat mormântul după ce jefuise și distrusese Persepolis.

„Trecătorule, eu sunt Cirus”

Alexandru i-a ordonat lui Aristobulus, unul dintre războinicii lui, să intre în monument. Înăuntru a găsit un pat aurit, o masă pe care se aflau vase de băut, un mormânt de aur, câteva ornamente încrustate cu pietre prețioase și o inscripție care spunea:

„Trecătorule, eu sunt Cirus, cel care le-a dat persanilor un imperiu și a fost rege al Asiei. De aceea, nu-mi lua în nume de rău faptul că am ridicat acest monument.”

Textul este amintit și de autorul grec antic Plutarh, însă nu există dovezi arheologice că această inscripție ar fi existat cu adevărat. Nici măcar printre istoricii care o menționează nu există un consens privitor la conținutul exact al inscripției.

Se presupune că mormântul a fost jefuit la scurt timp după vizita lui Alexandru. Când acesta a vizitat din nou mormântul, a fost întristat de starea în care se afla și a ordonat să fie restaurat.

Dacă inscripția ar fi fost distrusă, ea ar fi fost restaurată la porunca sa. Absența totală a epitafului menționat în textele grecești este un mister, și pune la îndoială relatările grecești referitoare la inscripție.

mormântul lui Cirus cel Mare
Există un singur studiu detaliat al sistemului de „izolare a bazei” al mormântului lui Cirus cel Mare, dar lucrarea poate fi accesată contra cost. Foto: Wikimedia

Așadar, avem de-a face cu un mormânt care s-ar putea ca nici măcar să nu-i aparțină lui Cirus cel Mare, un mormânt cu o tehnologie sofisticată de rezistență la cutremure despre care nu știm dacă funcționează cu adevărat.

Există un singur studiu detaliat al sistemului de „izolare a bazei” al mormântului lui Cirus cel Mare, realizat de Universitatea Azad, din Iran. Autorul studiului susține că a realizat o simulare computerizată a mormântului și a supus-o unui cutremur destul de puternic, înainte de a trage vreo concluzie.

Studiul este disponibil online, însă, din păcate, nu poate fi accesat gratuit.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>