Monumentul Yonaguni, „Atlantida din Japonia”, una dintre cele mai enigmatice structuri subacvatice

Monumentul Yonaguni este o enormă formațiune de roci subacvatice care acoperă o suprafață cu lungimea de 60 de metri și lățimea de 50 de metri.

Descoperită în 1986 de un scafandru care ieșise în larg să observe rechini-ciocan, structura a stârnit încă de la început controverse aprinse, care continuă chiar și astăzi.

Monumentul Yonaguni
Reprezentare 3D a structurii subacvatice cunoscute drept Monumentul Yonaguni. Foto: Pinterest

În vreme ce unii o consideră platformă monolitică sculptată de oameni cu mii de ani în urmă, alții o cataloghează drept operă a naturii, simplu rezultat al eroziunii.

Unde se află Monumentul Yonaguni?

Stânca se află în largul coastei de sud a Yonaguni, o insulă din partea de sud-vest a Japoniei. Mica insulă, care se găsește la aproximativ 120 de kilometri est de Taiwan, este dominată de vegetație luxuriantă și mărginită de maluri nisipoase.

Scafandrii vin din toată lumea pentru a vedea Monumentul Yonaguni și pentru a face drumeții pe frumoasa insulă.

Cum a fost descoperit Monumentul Yonaguni

Monumentul Yonaguni
Monumentul Yonaguni este situat la aproximativ 120 de kilometri est de Taiwan. Foto: Pinterest

Zona insulei Yonaguni este o destinație populară printre entuziaștii scufundărilor. Astăzi, locul este prezentat drept „obiectiv care nu ar trebui ratat” de cei care se aventurează în apele de lângă Okinawa.

De aceea, scafandrii din întreaga lume caută să exploreze misterioasa structură Yonaguni și obiectivele din jur.

De fapt, tocmai un astfel de scufundător, Kihachiro Aratake, a făcut accidental „descoperirea arheologică a secolului XX”, după cum a fost catalogată de adepții teoriei privind existența unei civilizații antice globale distruse de potopul mitologic.

Aratake a descoperit misterioasa structură în 1986, în timp ce se scufunda în căutarea unui nou loc de observare a rechinilor-ciocan.

Abătându-se în afara zonei de siguranță desemnate, a descoperit o structură masivă de piatră întinsă pe fundul oceanului, cu baza situată la adâncimea de aproximativ 30 de metri.

A investigat locul îndeaproape și a fost uimit de dimensiunile ciclopice ale stâncii. Cum structura era acoperită de corali în mare parte, lui Aratake i-a fost greu să își formeze o idee despre natura descoperirii.

De aceea, a înconjurat stânca de mai multe ori și a fotografiat-o în amănunt, apoi a revenit  la țărm.

Ipoteze care „se bat cap în cap”

Monumentul Yonaguni
Masaaki Kimura a studiat monumentul vreme de două decenii. Foto: Pinterest

Masaaki Kimura, profesor de geologie marină și seismologie la Universitatea din Ryukyu, a petrecut aproximativ 20 de ani studiind Monumentul Yonaguni.

În căutarea unui răspuns cu privire la originea structurii, a colectat numeroase date, iar teoriile pe care le-a formulat pe baza acestora au stârnit numeroase controverse, după cum amintește agenția Reuters.

Mulțumită muncii de cercetare a lui Kimura, mulți scufundători au vizitat situl pentru a-și formula propriile concluzii. Este Monumentul Yonaguni un oraș antic inundat, pe care au trăit cândva oameni? Sau este doar o formațiune stâncoasă naturală?

Până acum, niciuna dintre ipoteze nu a fost confirmată.

Unii cercetători, printre care și Kimura, cred că monumentul este o structură piramidală creată de om, rămășiță a unei civilizații antice dispărute, drept pentru care a fost denumit chiar „Atlantida din Japonia”.

Kimura este convins că Monumentul Yonaguni este artificial, un indiciu că, în timpuri străvechi, aici locuiau oameni. Adepții acestei teorii au dus lucrurile și mai departe.

Monumentul Yonaguni este considerat dovadă a existenței continentului Mu, despre care legendele spun că a fost scufundat în urma unui cataclism.

Monumentul Yonaguni
Una dintre așa-numitele „Pietre de la Rosetta din Okinawa”, descoperite pe insula japoneză în anii ’50. Profesorul Kimura este de părere că hieroglifele conțin detalii despre Monumentul Yonaguni (ilustrat prin conturul piramidei din partea stângă a imaginii). Foto: Pinterest

În timpul numeroaselor scufundări efectuate la fața locului, Kimura a adunat dovezi că omul, nu natura, a creat această structură arhaică.

În sprijinul teoriei sale, geologul japonez a remarcat mai multe trăsături artificiale specifice. Aceste caracteristici includ urme de unelte, un zid de sprijin, canale de drenaj, porți, scări și două monumente sculptate în formă de broaște țestoase.

Kimura susține că a găsit, de asemenea, rămășițele unui basorelief masiv cu siluete de animale. Expozeul lui Kimura se încheie cu următoarea concluzie:

„Este greu de crezut că natura ar fi putut crea un contur atât de clar.”

Geologul japonez afirmă că topografia submarină a insulei Yonaguni prezintă dovezi ale existenței unui oraș antic dispărut sub valurile mării.

De asemenea, susține că a găsit ruinele altor câteva construcții, printre care o serie de temple mai mici, o posibilă arenă și contururi ale drumurilor care făceau legătura între toate acestea.

În plus, tăblițele de piatră cunoscute drept „Pietrele Rosetta din Okinawa” par să sugereze – conform interpretării lui Kimura – dovezi ale existenței orașului antic.

Pe baza acestor elemente, Kimura a concluzionat inițial că orașul Yonaguni are peste 10.000 de ani. Totuși, ulterior și-a ajustat estimarea la 2.000-3.000 de ani.

Contraargumentele lui Robert Schoch: Yonaguni este o formațiune naturală

Monumentul Yonaguni
Geologul Robert Schoch este cunoscut în special pentru studiile sale asupra șanțurilor de eroziune prezente pe Sfinxul din Egipt. Pe baza acestora, Schoch a avansat teoria că monumentul egiptean are cel puțin 7.000 de ani vechime, așadar cu câteva milenii mai mult decât susțin majoritatea egiptologilor. Foto: Pinterest

Scepticii contestă în general orice speculație cu privire la orașele antice scufundate, iar Monumentul Yonaguni nu face excepție. Contestatarii teoriei „Atlantidei din Japonia” afirmă că marginile drepte ale monumentului au rezultat din stratigrafia naturală a gresiei.

Acestea vor arăta adesea ca niște linii drepte, suficient de drepte pentru a fi considerate artificiale.

Geologul Robert Schoch, profesor la Universitatea din Boston, care a efectuat scufundări la Yonaguni pentru a studia situl, consideră că monolitul este natural, cu toate că prezintă elemente care, prin regularitate, te fac să crezi că este artificial, potrivit National Geographic.

În opinia lui Schoch, liniile drepte ale structurii ar putea indica un proces natural de eroziune. La urma urmei, natura poate crea anomalii frumoase.

Schoch amintește că în Okinawa există mai multe morminte cu vechime necunoscută (dar cu certitudine străvechi) care seamănă oarecum cu Monumentul Yonaguni.

Aceste morminte ar putea fi indicii că oamenii au imitat pur și simplu tiparul natural al Monumentului Yonaguni (structură acoperită între timp de valuri), dar nu înseamnă neapărat că sub apă se găsesc ruinele unui oraș arhaic.

Alte teorii speculează că Monumentul Yonaguni a fost temelia unei clădiri distruse cândva în Antichitate sau chiar o carieră din care s-a tăiat piatră.

Monumentul pare a fi prevăzut cu mai multe șiruri de trepte de mari dimensiuni. Foto: Wikimedia

În opinia lui Schoch, este posibil ca răspunsul să fie ceva mai complicat decât „făcut de om” sau „structură naturală”.

În ceea ce privește vechimea monumentului, estimarea inițială a lui Kimura – 10.000 de ani – a fost privită cu scepticism, pur și simplu datorită improbabilității sale.

Este foarte puțin probabil ca un popor atât de vechi să fi avut mijloacele necesare pentru a construi o astfel de structură. În orice caz, proiectarea și construirea unei asemenea platforme de piatră ar fi fost sarcini complexe pentru orice civilizație din trecut.

De-a lungul anilor, Monumentul Yonaguni a atras atenția multor cercetători. Cu toate acestea, nu este considerat în mod oficial un reper cultural important.

Misterioasa structură subacvatică atrage numeroși scafandri în fiecare an și apare în unele ghiduri de călătorie japoneze. Foto: Pinterest

Îndoiala și teoriile conflictuale cu privire la originile sale fac ca autoritățile japoneze să nu ia în calcul niciun efort de conservare. Dezinteresul autorităților este contrabalansat doar de atenția pe care i-o acordă adepții teoriei „civilizației scufundate”.

Un mister care dăinuie

La fel ca orașul dispărut Atlantida, a cărui legendă o cunoaștem mulțumită scrierilor lui Platon, probabil că Monumentul Yonaguni va inspira scepticism multă vreme de acum înainte.

Orice dovadă găsită în sprijinul teoriei orașului scufundat generează noi speculații și, adeseori, contraargumente. Cu toate acestea, misterul nu face decât să sporească atractivitatea zonei.

La urma urmei, scufundarea în necunoscut prezintă o provocare atrăgătoare pentru (aproape) oricine.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Amprentele zeilor”

Ar putea fi omenirea mult mai veche decât ne spune istoria convențională? Apelând la arheoastronomie, geologie și analiza computerizată a miturilor antice, Graham Hancock prezintă dovezi convingătoare că lucrurile stau chiar așa. În „Amprentele zeilor”, Hancock pune laolaltă toate piesele unui puzzle vast și fascinant al trecutului ascuns al omenirii. În monumente antice precum Marele Sfinx din Egipt, straniile ruine andine din Tihuanaco și templele uimitoare ale Soarelui și Lunii din Mexic, autorul descoperă nu numai amprentele clare ale unei civilizații încă neidentificate ale antichității îndepărtate, ci și dovezi uimitoare ale vastei ei complexități și ale cunoștințelor științifice evoluate pe care le avea. Însă cartea „Amprentele zeilor” ne spune chiar mai mult decât atât. Pe măsură ce descoperim adevărul despre preistorie și aflăm semnificația reală a miturilor și a monumentelor antice, devine evident că ni s-a transmis un avertisment despre un cataclism teribil, unul care afectează Pământul în cicluri mari, la intervale neregulate de timp, o catastrofă care s-ar putea manifesta din nou.
Cartea „Amprentele zeilor” se găsește cu reducere pe Cartepedia, eMag sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu