Cel mai mare maestru al camuflajului: Molia Macrocilix maia

Am mai văzut plante și insecte care se dau cu totul altceva decât sunt pentru a induce în eroare prădătorii, însă molia Macrocilix maia duce arta camuflajului la un nivel nemaiîntâlnit, afișând pe aripile sale o scenă cu totul neverosimilă: două muște care se hrănesc cu excremente.

Privind molia Macrocilix, o insectă originară din Asia de Sud-Est, este imposibil să ignori desenul de pe aripile sale – două muște care se hrănesc cu niște pete maro care ar putea fi confundate cu excremente de pasăre.

molia Macrocilix maia
Molia Macrocilix maia le prezintă prădătorilor o scenă menită să le provoace voma. Foto: Wikimedia

Este o imagine dezgustătoare și se pare că nu suntem singurii care cred asta. Mulți dintre prădătorii moliei au tendința de a ocoli insecte care se hrănesc cu excremente de pasăre – probabil pentru că le asociază instinctiv cu bolile.

Astfel, acest tipar natural acționează ca un mecanism de apărare pentru insecta neajutorată. Dar, de parcă această reprezentare vizuală a unor muște mâncând fecale nu ar fi suficient de convingătoare, molia mai și emană un miros înțepător care seamănă cu cel al excrementelor de pasăre!

Probabil că îți imaginezi că aceste imagini au fost editate, fiindcă muștele par reale. Conturul corpurilor lor este destul de precis, mai ales capul și picăturile maro, și există până și iluzia luminii reflectate de corpul „muștelor”.

Molia Macrocilix maia trăiește în India, Japonia, Taiwan, Coreea și China. Pentru a se proteja de prădători, această insectă folosește un camuflaj unic: aripile sale sunt echipate cu două modele simetrice care arată ca niște muște. Foto: Wikimedia

Cum au dezvoltat moliile acest tipar, ținând cont de faptul că nu aveau de unde să știe ce anume va ține prădătorii la distanță? Ca în cazul celorlalte vietăți, evoluția Macrocilix maia este pusă de biologi pe seama selecției naturale.

Potrivit unei teorii, cu mult timp în urmă, o mutație genetică a făcut ca molia să dezvolte un tipar care se asemăna întrucâtva cu scena cu care asociem astăzi întreaga specie. Tiparul s-a dovedit eficient în ținerea prădătorilor la distanță, așa că genele au fost date mai departe.

Apoi, și-a intrat în rol selecția naturală. Era mai probabil ca moliile care au suferit mutații și au dezvoltat acest tipar să se reproducă, fiind vorba de supraviețuirea celui mai bine adaptat.

Molia Macrocilix maia și tiparul său elaborat de-a lungul mileniilor

molia Macrocilix maia
Molia Macrocilix maia alături de o muscă reală (stânga). Asemănarea este izbitoare, camuflajul imită până și reflexia luminii de pe spatele muștei! Foto: Insectosaurus

Este posibil ca tiparul să fi evoluat de-a lungul generațiilor, iar molia cu tiparul cel mai credibil (în ochii prădătorilor) a reușit să supraviețuiască.

Probabil că modelul original nu era la fel de realist precum cel din ziua de azi, dar s-a tot rafinat de-a lungul timpului.

molia Macrocilix maia
Foto: Wikimedia


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu