Moartea misterioasă a lui Frederic Chopin, care a vrut să fie îngropat fără inimă

Moartea lui Frederic Chopin, survenită la 17 octombrie 1849, și pierderea raportului medico-legal al autopsiei au aprins o dezbatere care continuă și în zilele noastre: care a fost cauza decesului compozitorul polonez?

Dispariția unuia dintre cei mai cunoscuți artiști din istorie rămâne un mister. Chopin avea o teamă teribilă de a fi îngropat de viu, așa că și-a dorit ca inima să îi fie înlăturată imediat ce va fi închis definitiv ochii (pentru ca apropiații să se asigure că este mort de-a binelea).

Chopin, dagherotip de Louis-Auguste Bisson, circa 1849. Foto: Wikimedia

Astfel, organul compozitorului polonez a fost depus într-un recipient cu alcool (cel mai probabil, coniac), care este păstrat și azi în cripta Bisericii Sfintei Cruci din Varșovia. Trupul său, însă, este îngropat în cimitirul Père Lachaise din Paris, orașul în care a murit.

Pierderea unui document crucial

Frederic Chopin și-a dat ultima suflare într-un apartament din legendarul Place Vendome din Paris, foarte tânăr, la doar 39 de ani.

Certificatul de deces menționa tuberculoza ca fiind cauza morții artistului, boală cu care fusese diagnosticat cu câteva luni înainte, de una dintre cele mai importante autorități ale vremii, Jean Cruveilhier.

Acesta era considerat cel mai bun anatomist din Franța în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

După ce a analizat inima lui Chopin, raportul – scris de Jean Cruveilhier însuși – s-a pierdut, însă Jane Stirling, o aristocrată din Scoția care luase lecții de muzică de la Chopin, i-a trimis o scrisoare muzicianului Franz Liszt informându-l despre ce spusese doctorul, și anume:

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

„Autopsia nu a stabilit cauza morții, dar se pare că plămânii erau mai puțin afectați decât inima. Este o boală care nu a mai fost observată niciodată.”

În aprilie 2014, în biserica din capitala Poloniei a avut loc o ceremonie privată. Recipientul de sticlă în care inima lui Chopin fusese pusă la păstrare a fost extras din criptă pentru ca geneticienii și medicii legiști să poată analiza organul.

Oamenii de știință doreau să se asigure că inima din borcan era în stare bună de conservare și să răspundă la întrebarea: Ce l-a ucis, de fapt, pe omul care a creat „Nocturnele” și „Baladele”?

Cercetătorii s-au lovit de un refuz categoric

Inima lui Chopin (detalii). Foto: Wikimedia

Dar recipientul, bine sigilat, nu a fost deschis pentru a se efectua analiza organului și pentru a se preleva ADN.

Oamenii de știință s-au confruntat cu opoziția câtorva personalități: strănepoata uneia dintre surorile lui Chopin, fostul șef al Institutului Chopin din Polonia și arhiepiscopul de Varșovia, cardinalul Kazimierz Nycz.

Pentru Rose Cholmondeley, președintele Chopin Society din Londra, studierea conținutului acestei sticle este o chestiune foarte complicată, întrucât, în cuvintele ei, „inima este ca o relicvă religioasă, iar analiza ADN-ului îți lasă un gust amar”, iar pentru mulți oameni „sentimentul ar fi unul  de profanare”.

Dar pentru Cholmondeley există și un alt motiv pentru care analiza ADN-ului nu trebuie efectuată:

„Nu este absolut sigur că este inima lui Chopin.”

Cholmondeley amintește de o poveste care datează din Al Doilea Război Mondial, când un soldat german a luat din criptă inima lui Chopin înainte ca biserica să fie distrusă de un bombardament.

După ce a trecut prin mai multe mâini, printr-o răsturnare de situație bizară, același om care a distrus biserica, generalul SS Erich von dem Bach-Zelewki, comandantul forțelor germane care au pus capăt brutal Revoltei din Varșovia din vara anului 1944, a fost cel care a salvat inima de la distrugere.

Cu toate acestea, după cum spune Cholmondeley, este dificil să deosebești realitatea de ficțiune în această poveste.

Ultimul pian al lui Chopin, la care a compus în perioada 1848-1849. Este expus la Muzeul Frederek Chopin din Varșovia. Foto: Wikimedia

Există, de asemenea, posibilitatea ca inima, care a fost depusă din nou în cripta bisericii în octombrie 1945, la sărbătorirea eliberării orașului, să nu fie a lui Chopin.

Cu toate acestea, pentru Tadeusz Dobosz, criminalistul care a efectuat inspecția vizuală a inimii în aprilie 2014, nu există nicio îndoială cu privire la originea organului.

„Starea în care se găsește, tipul de fluid în care este păstrat organul, firul folosit pentru a coase inima după disecția de la Paris, tipul de sticlă – totul, după părerea mea, este din acea perioadă”, spune Tadeusz Dobosz.

Teoriile privind moartea lui Chopin

„Chopin pe patul de moarte”, de Teofil Kwiatkowski. Pictură comandată de Jane Stirling. Foto: Wikimedia

Așadar, care a fost cauza morții marelui compozitor? Profesorul Clark Lawlor, de la Universitatea din Northumbria, Anglia, a publicat o carte despre imaginea tuberculozei în literatura de specialitate.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, tuberculoza era o cauză a morții pe care orice artist și-ar fi dorit-o. Dacă există o boală mortală care poate fi considerată atrăgătoare, aceea este tuberculoza:

„Exista ideea romantică a tuberculozei ca boală plină de farmec a frumuseților și a geniilor. Cum poate fi o boală la modă sau romantică? E inexplicabil, dar acest paradox a predominat în secolul al XIX-lea”, spune Lawlor într-un reportaj realizat de BBC.

Așadar, diagnosticul de tuberculoză pus lui Chopin era, în mare măsură, normal pentru acea vreme. Compozitorul era un personaj profund romantic.

Pasiunea și emoția muzicii geniului polonez l-au determinat pe contemporanul său german Robert Schumann să descrie creația lui Chopin drept „tunuri deghizate în flori”.

Dacă adăugăm la toate acestea aspectul lui Chopin – slab, foarte palid – și ceea ce spunea iubita sa, George Sand, despre el  – „Chopin tușește cu grație infinită” -, putem concluziona că acest om se potrivea perfect cu stereotipul artistului romantic.

Deși una dintre teoriile vehiculate cu privire la moartea lui Chopin a fost cea a fibrozei chistice, pentru Sebastian Lucas, profesor de patologie la Spitalul St. Thomas din Londra, boala care a pus capăt vieții lui Frederic Chopin a fost tuberculoza.

Chopin cântă la pian pentru prințul Radziwill în 1829 (tablou de Henryk Siemiradzki, 1887). Foto: Wikimedia

Această boală era foarte răspândită în Europa și în America de Nord în secolul al XIX-lea și a devenit un ucigaș devastator.

La fel, profesorul Michael Witt, de la Academia Poloneză de Științe, care a participat la inspectarea inimii, a spus că „era acoperită cu un strat subțire de materiale fibroase albe și, de asemenea, erau vizibile răni superficiale.”

Sunt simptome de pericardită, o complicație gravă a tuberculozei. Omul de știință concluzionează că, aproape sigur, „Chopin suferea de tuberculoză și pericardita a fost cauza imediată a morții sale”.

Orice ar fi pus punct vieții excepționalului muzician polonez, Biserica Sfintei Cruci din Varșovia va fi în continuare un loc de pelerinaj pentru iubitorii muzicii lui Chopin, care sunt convinși că văd inima unuia dintre cei mai mari artiști.

La rândul său, recipientul, perfect sigilat, va rămâne nederanjat în nișa sa până în anul 2064 (cel puțin, aceasta este recomandarea pe care oamenii de știință au făcut-o după ce au depozitat din nou inima compozitorului în locul său de odihnă).


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu