La începutul secolului XIX, britanicii au introdus în închisori așa-numitele mori penale, menite să îi reeduce prin muncă grea pe condamnați. Ore în șir, deținuții erau forțați să pășească pe niște roți gigantice, care acționau mori la care se măcinau cereale.
Morile penale au fost introduse în 1818 de inginerul britanic Sir William Cubitt ca o modalitate de a-i pune la muncă grea pe deținuții din penitenciarele Bury St. Edmunds și Brixton.
Schimburi de câte șase ore
La acea vreme, în închisori mai existau roți de moară, însă acestea erau folosite pentru a măcina grânele necesare închisorii și erau acționate doar de doi oameni. Moara penală, însă, avea o altă anvergură și un scop diferit.
Cubitt a observat că deținuții din închisori își petreceau timpul lenevind și a venit cu ideea să-i reeduce prin muncă grea.
Moara penală era un angrenaj simplu și arăta ca o roată cu un cilindru în centru. Pe cilindru erau montate 24 de trepte, plasate la aproximativ 20 centimetri distanță una de alta.
Pășind pe trepte, deținuții acționau roata, care se mișca fără încetare, forțându-i să „urce” pe o scară infinită.
Pe roată existau între 18 și 25 de locuri, uneori separate cu panouri din lemn, astfel încât deținuții să nu aibă contact unul cu celălalt. Tot ce vedeau în timp ce mergeau pe roată era zidul din fața lor.
Deținuții munceau, fără a scoate un cuvânt, câte șase ore pe zi, în reprize de câte 15 minute urmate de pauze de câte 5 minute.
Munceau până cădeau
Cum era de așteptat, o astfel de muncă grea făcea adesea victime, mai ales în rândul celor mai slabi sau bolnavi. Deținuții munceau până la epuizare, iar cei care încercau să renunțe erau bătuți.
Un caz de acest gen este cel al unei femei pe nume Sarah Ousel, condamnată la muncă silnică la Casa de Corecție Mandeville. Pentru că nu a mai putut ține ritmul cu celelalte deținute, femeia a fost biciuită de gardieni și forțată să-și continue munca.
Publicația Business Insider menționează cazul unui alt deținut, care relata despre moara penală:
„Am lucrat luni în șir pe roată. La început eram destul de bine. Acum am dureri mari la picioare, la șale și pe partea stângă. Slăbesc pe zi ce trece. Abia pot sta în picioare. Nu știu cum voi mai putea să lucrez încă o zi.”
Uneori aveau loc și accidente: oamenii fără vlagă cădeau de pe trepte și se răneau, iar aceste răni erau, în unele cazuri, fatale.
Moara penală a fost un mijloc de pedeapsă prea sever până și pentru secolul XIX. În timp, au apărut numeroase critici la adresa acestor angrenaje.
În afară de rănile suferite de deținuți, plângerile făceau referire adesea la femei, pentru care o astfel de muncă era mult prea grea.
În 1895, în închisorile engleze erau 39 de mori penale, iar până în 1901 numărul acestora s-a redus la 13. Utilizarea morilor penale a fost abolită în 1902.
