Imperiul subteran al lui Mithras, zeul venerat inclusiv în provincia Dacia

Înainte de adoptarea creștinismului ca religie oficială, până în secolul IV, politica religioasă a Imperiului Roman era una de toleranță. Pe lângă religia romană oficială, politeistă, au putut fi practicate numeroase alte religii.

Mai mult, unele dintre zeitățile și practici religioase ale oamenilor cuceriți de imperiu au fost adoptate de Roma și integrate în religia oficială. Printre acestea s-au numărat și cultele misterelor dionisiace, orfice și mithraice.

Relief mithraic de la Apulum (Alba Iulia). Fotografie realizată de Adalbert Cserni în anul 1905. Foto: imagini.istorie.apulum.ro

Mithras era zeitatea zoroastriană a legămintelor și a jurămintelor. Numele acestui zeu a fost adaptat în greacă sub numele de Mithras, însă nu este clar dacă Mithras zoroastrian era același cu Mithras roman.

Unii savanți îi consideră ca fiind unul și același zeu, în vreme ce alții îl cataloghează pe Mithras roman drept un concept cu totul nou.

Cea mai mare parte a cunoștințelor pe care le avem astăzi despre misterele mithraice derivă din basoreliefuri și sculpturi. Cea mai comună imagine a acestei religii este aceea a lui Mithras ucigând taurul sacru, un act cunoscut și sub numele de tauroctonie.

Basorelief mithraic pictat în culorile originale (reconstituite), din anii 140-160, de la Argentoratum. Foto: Muzeul Arheologic din Strasbourg

Această scenă poate fi văzută în mithraea (forma de plural mithraeum, lăcașul de cult mithraic) din întreg Imperiul Roman.

Un mithraeum era amenajat fie într-o peșteră naturală, fie într-o clădire construită pentru a imita un astfel de spațiu. Când o clădire era utilizată ca mithraeum, locul de rugăciune era amenajat de obicei sub edificiu, la subsol.

Deoarece mithraeum-ul era folosit în principal pentru ceremonii de inițiere, zonele închise și întunecate aveau rolul simbolic de loc în care cobora sufletul novicelui, pentru ca apoi să renască inițiat.

Chiar și astăzi mai sunt descoperite temple dedicate în vremuri străvechi închinării la Mithras, permițându-ne să înțelegem mai bine acest cult misterios.

De exemplu, în 2017, săpăturile efectuate la Castelul Zerzevan din Turcia au scos la lumină un templu vechi de 1.700 de ani, singurul templu cunoscut al lui Mithras de la granița de est a Imperiului Roman.

În același an, arheologii care lucrau între ruinele vechiului oraș roman Mariana, de pe insula franceză Corsica, au dezgropat ruinele unui alt sanctuar al cultului lui Mithras. A fost prima dovadă a practicării mithraismului pe insulă.

Cultul lui Mithras s-a răspândit și în Dacia. Pe teritoriul țării noastre au fost descoperite un mithraeum și peste 300 de obiecte mithraice, în care predomină reliefurile, alături de reprezentări ale divinităților secundare din cadrul cultului.

Fotografie realizată de Adalbert Cserni în anul 1905. Foto: imagini.istorie.apulum.ro

Potrivit istoricului Cristian Ioan Popa, de la Apulum (numele roman al orașului Alba Iulia) se cunosc 30 de nume de adepți ai lui Mithras, cei mai mulți proveniți din armată.

Unul dintre cele mai cunoscute mithraea este situat în subsolul Bazilicii Sfântului Clement (Basilica di San Clemente) din Roma. Sala principală de cult, care are aproximativ 9.6 metri lungime și 6 metri lățime, a fost descoperită în 1867, dar a fost investigată abia după 1914, când a putut fi drenată.

În centrul camerei principale a sanctuarului a fost găsit un altar în formă de sarcofag, decorat cu un basorelief care reprezenta tauroctonia, Mithras ucigând un taur. Purtătorii cu torțe Cautes și Cautopates apar pe fețele din stânga și din dreapta monumentului.

Alte monumente descoperite în sanctuar includ un bust al lui Sol, păstrat într-o nișă de lângă intrare, și o figură a lui „Mithras petra generix” („Mithras născut din stâncă”).

Au fost găsite și fragmente de statui ale celor doi purtători de torță. Una dintre încăperile alăturate camerei principale are două incinte alungite, dintre care una a fost folosită ca o groapă de gunoi ritualică pentru resturile alimentelor consumate în cadrul ritualurilor.

Toate cele trei monumente menționate mai sus sunt încă expuse în mithraeum.

În plus față de ceremoniile de inițiere, dovezile arheologice sugerează că o altă activitate desfășurată în mod obișnuit într-un mithraeum era banchetul. De exemplu, în aceste lăcașuri de cult sunt descoperite deseori resturi de alimente și fragmente de vase.

Altarului lui Mithras din Basilica di San Clemente. Foto: Wikimedia

Astfel, s-a sugerat că aveau loc banchete în cinstea lui Mithras și a lui Sol, o zeitate solară. Această sărbătoare este a doua cea mai importantă din iconografia mithraică, în care cei doi zei sunt văzuți petrecând pe pielea taurului sacru sacrificat.

Primii creștini au descris numeroase similitudini dintre creștinism și misterele mithraice. Cu toate acestea, acești scriitori creștini nu au văzut cu ochi buni ritualurile mithraice, despre care susțineau că erau simple copii pervertite ale celor creștine.

În ciuda similitudinilor în ritualuri, creștinismul și misterele mithraice erau diferite în alte privințe. De exemplu, în timp ce creștinismul avea o natură inclusivă (oricine putea deveni creștin), apartenența la misterele mithraice era exclusivistă.

Mithras ucigând taurul, basorelief din secolul II descoperit la Roma. Foto: Wikimedia

Misterele mithraice erau populare în rândul militarilor, după cum se dovedește prin prezența mithraeum-urilor în avanposturile militare, cum ar fi la Alba Iulia sau pe locul fortului roman de la Carrawburgh, de-a lungul Zidului lui Hadrian din Anglia.

Mai mult, dovezile sugerează că doar bărbații erau inițiați în cultul lui Mithras. Cei mai mulți făceau parte dintr-o clasă socială situată sub elite, dar deasupra claselor inferioare.

Foarte probabil, misterele mithraice vor rămâne un mister multă vreme de acum înainte. În afară de dovezile arheologice, există puține dovezi scrise care să ne permită se ne formăm o imagine clară cu privire la ritualurile efectuate de membrii săi.

Până acum, arheologia ne-a permis să aruncăm o privire „pe fugă” asupra lumii secrete a misterelor mithraice și a zeului pe care creștinismul l-a împins la periferia mentalului colectiv, apoi l-a anihilat cu totul.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Misteriile lui Mithra”

Iată una dintre cele mai bune introduceri în cultul timpuriu al mithraismului. Franz Cumont merge pe urmele lui Mithras din hinduismul antic, trece prin Persia și ajunge în Imperiul Roman. Înainte ca creștinismul să îl elimine, mithraismul a fost principala religie păgână a epocii sale. Această carte pune creștinismul și mithraismul în oglindă și dezvăluie exact „cum” și „de ce” creștinismul a supraviețuit, în vreme ce mithraismul a pierit.
Cartea „Misteriile lui Mithra” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

>