Când auzim cuvântul „mumie”, primul lucru care ne vine în minte este un mormânt misterios egiptean cu pasaje secrete, în care sunt ascunse pentru eternitate trupuri care se odihnesc în sarcofagele lor bogat decorate, înconjurate de comori impresionante.

Dar egiptenii nu au fost singurii care au construit piramide și și-au mumificat morții ca să-i ajute să aibă parte de viață veșnică.

Vechii locuitori din Tenerife (Insulele Canare), guanșii, își mumificau morții prin diverse tehnici extrem de sofisticate și îi îngropau în peșteri, alături de truse funerare necesare vieții veșnice.

Precum egiptenii, și guanșii au construit structuri piramidale, cu toate că nu au reușit să se apropie de complexitatea celor din Africa.

Tehnici de mumificare sofisticate

După cucerirea Insulelor Canare, un anumit aspect a atras în mod deosebit atenția primilor spanioli care s-au instalat pe insule, în special în Tenerife: obiceiurile funerare ale guanșilor (populația locală, de origine berberă), care își mumificau morții folosind tehnici foarte sofisticate.

Alfonso de Espinosa, un cleric care a observat fenomenul, ne-a lăsat această însemnare:

„Băștinașii, evlavioși față de defuncții lor, aveau obiceiul ca, atunci când unul dintre ei murea, să cheme anumiți bărbați (dacă decedatul era bărbat ) sau femei (dacă era femeie), care făceau asta ca profesie și trăiau și se întrețineau astfel. Aceștia, luând trupul decedatului, după spălare îi puneau în gură anumite amestecuri făcute din unt, brânză și praf de piatră, scoarță de pin și alte câteva buruieni. Îl umpleau astfel în fiecare zi, timp de 15 zile, până când rămânea uscat, iar atunci îi spuneau xaxo.”

Se pare că mumificarea o făceau așa-numiții achicasnai, oameni aflați pe ceai mai de jos treaptă a societății guanșe, care era compusă din tăbăcari și măcelari.

Conform studiilor cu radiocarbon realizate pe puținele mumii de guanși care s-au păstrat până azi, îmbălsămarea a fost practicată în Tenerife între anii 400 și 1400.

Defuncții erau îngropați în peșteri, înfășurați în piei de capră și legați de plăci de lemn. Unele cadavre prezintă urme de eviscerare, altele, în schimb, par intacte.

Eviscerarea era practicată prin diferite fisuri făcute la nivelul umerilor, gâtului, pieptului și abdomenului. Trupurile erau apoi umplute cu nisip, rumeguș și alte substanțe.

Mediul uscat al peșterilor funerare contribuia decisiv la conservarea cadavrelor. Alături de mumii erau ridicate mici sanctuare cu lucruri necesare pentru viața de apoi.

Jefuirea și distrugerea mumiilor guanșilor

Textele scrise de locuitorii spanioli ai insulelor vorbesc despre vizite la peșterile funerare, unele dintre ele conținând, conform estimărilor, până la o mie de cadavre.

Dar numeroasele jafuri care au avut loc de-a lungul secolelor au redus drastic numărul de mumii guanșe conservate.

Unul dintre aceste jafuri a avut loc în 1933. Un cioban a descoperit întâmplător o peșteră plină cu mumii și, odată dusă vestea, mii de oameni s-au prezentat la fața locului și au distrus 70 de cadavre care fuseseră înmormântate acolo.

Jefuitorii au scos din ele oase, ca și cum ar fi fost moaște.

Astăzi, putem vedea mumii guanșe la muzeul din Tenerife. Unele dintre ele, cum ar fi mumiile din Necochea, au fost jefuite și au ajuns în Argentina, unde au rămas până în 2003, când au fost returnate.

Printre aceste cadavre se numără cel al unei tinere de 20 de ani și cel al unui bărbat în vârstă de 25 de ani, ambele înfășurate în piei prinse în cusături precise.

O altă mumie care este foarte bine conservată și poate fi văzută în muzeul din Tenerife este așa-numita mumie a Sfântului Andrei, un bărbat de circa 30 de ani. A fost descoperită într-o peșteră, așezată pe o placă de lemn, cu trusa funerară intactă.

Cu siguranță, odată cu progresele științifice moderne, mumiile guanșilor vor furniza o mulțime de informații despre ritualurile religioase și viața de zi cu zi a acestor locuitori antici ai Canarelor.

Cu toate acestea, sursa de la care guanșii au preluat aceste tehnici sofisticate de mumificare rămâne, deocamdată, un mister pentru anchetatori, chiar dacă unele elemente indică o inspirație egipteană.

Videoclipul următor arată cum comunică – prin fluierat – locuitorii din Canare.

Silbo Gomero, „limba fluierului” din Insula La Gomera, este folosită astăzi pentru a comunica peste văile largi de pe insulă. Astăzi, aproximativ 22.000 de oameni pot fluiera limba corect.

Reproducând limba spaniolă în diverse sunete de fluier, această formă de comunicare străveche (folosită cu mult înainte de venirea spaniolilor, transmisă de vânătorii africani) a fost învățată din generație în generație timp de secole, ca instrument de lucru în mediul rural.